„Omul este ființa care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot el este ființa care a intrat cu demnitate în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.”
S-au scris multe cărți menite să motiveze sau să lumineze în privința sensului vieții. Probabil pentru că fiecare dintre noi își pune la un moment dat întrebarea privind menirea existenței sale.
Totuși, Omul în căutarea sensului vieții scrisă de Viktor E. Frankl nu este o carte motivațională și nu oferă instrucțiuni pentru atingerea succesului. Volumul de față tratează psihologia și firea umană exact așa cum e ea: cu părțile sale bune și rele.
„Un om poate să piardă orice, în afară de un singur lucru: ultima dintre libertățile umane – alegerea răspunsului în orice situație, alegerea felului propriu de a reacționa.”
Supraviețuind lagărelor de concentrare naziste în cel de-al Doilea Război Mondial și confruntându-se cu decăderea naturii umane prin ororile naziștilor, dar și a prizonierilor, Viktor E. Frankl publică această carte nu din dorința de a se victimiza, ci pentru a expune niște răspunsuri privind gândirea și comportamentul uman aflat în momente cruciale unice.
„Omul nu există pur și simplu, ci decide în fiecare clipă cum va fi existența lui, ce va deveni în clipa următoare.”
Specialist în psihiatrie și neurologie și autorul mai multor cărți de specialitate, Viktor Frankl propune în acest volum, Omul în căutarea sensului vieții, o analiză psihologică nu doar a prizonierului, ci a omului care își păstrează libertatea și tăria de a decide pentru propria viață. Indiferent de greutatea obstacolelor ivite și de suferințele sale, omul beneficiază în mod natural de libertatea interioară a deciziilor, iar această libertate conferă sens și rost vieții.
Pornind de la aceste idei de bază, Frankl a devenit fondatorul și părintele logoterapiei sau „Cea de-a Treia Școală Vieneză de Psihoterapie”. În viziunea sa, „efortul căutării sensului este principala forță motivațională a omului.”







