Societatea din care faceți parte crede chiar că fiecare om este perfect înlocuibil.
O carte premoniție. Cu siguranță Constantin Virgil Gheorgiu a fost un vizionar care a prevăzut că va exista cândva în viitor acest schimb de putere între om și tehnică. Mai întâi oamenii au creat tehnica și mașinăriile pentru a-i sluji pe ei, acum oamenii au devenit sclavii propriilor invenții. Dacă la început omul se mulțumea cu o colibă pentru a-l apăra de ploi și frig; acum se întrece în case cu multe etaje. Exemple de acest gen pot fi aduse la nesfârșit, toate demonstrând transformarea noastră într-o societate de consum, mereu sclavi ai tehnologiei. Iar legile pe care omul le-a inventat adesea lucrează și ele împotriva lui.
Omul va fi o minoritate și va avea mâinile legate. Nu mai poate face nimic pentru sine sau pentru aproapele său. Omul are lanțuri mecanice. Și dumneavoastră aveți. Lanțurile birocrației tehnice vă atârnă de mâini și de picioare. Tot ceea ce civilizația occidentală contemporană ne mai poate oferi nouă, oamenilor, sunt cătușele!
Romanul debutează cu o scenă de despărțire dintre doi îndrăgostiți. Aflăm din următoarele pagini că bărbatul este Iohann Moritz, un tânăr de 25 ani care provine dintr-o familie săracă și lucrează la preotul din sat. Iubita acestuia este Suzana lui Iorgu Iordan, cel mai bogat om din sat. Tânărul planifică să meargă în America pe vreo 3 ani pentru a-și cumpăra pământ și a-și construi o casă. Planurile însă îi sunt stricate. Descoperiți cum a ajuns să fie deținut într-un lagăr de evrei în România, agent secret torturat în Ungaria, sclav și apoi soldat în Germania, prizonier…
Pe parcursul celor 13 ani de prizon
ierat, Iohann Moritz trece prin zeci de lagăre, cunoaște cruzimea, foamea, violența, umilința, nedreptatea. Și toate acestea fără a purta vreo vină. Unicul său păcat este acela de a avea o femeie dorită de comandantul din sat, iar mai apoi de a face parte dintr-o categorie de oameni. Căci nu are importanță dacă ești vinovat sau nu, atâta timp cât conform legii faci parte dintr-o categorie considerată indezirabilă și deci demnă de a fi pedepsită.
Și oare aceasta nu este o problemă de actualitate a zilelor noastre? Ne împiedicăm la orice pas de etichete de tot felul; fie ele de natură etnică, sexuală, clasă socială, venit financiar, etc. E drept că apartenența la un grup este o căutare pe care omul o are înscrisă în ființa sa de la naștere, însă atunci când această apartenență începe să-l definească în întregime, individualitatea sa fiind exclusă cu precădere, atunci este cu siguranță o problemă.
Cele două mari ramuri ale civilizației actuale, care luptă pentru impunerea sistemului lor de viață întregii lumi, nu lucrează decât pe bază de categorii și planificare. Omul, atât ca persoană, cât și ca individ, încetează să mai existe.
Un alt personaj principal al romanului este și Traian Koruga, fiul preotului din sat. El reprezintă drama intelectualului în timpul celui de al doilea război mondial, care are nenorocul de a fi îndrăgostit de o evreică. Astfel, deși nici el nu făcuse nici un rău nimănui ajunge și el împreună cu soția să ia drumul pribegiei, iar mai apoi în lagăr.
Titlul cărții mi s-a părut unul foarte inspirat și sugestiv, mai ales după ce unul din protagoniști ne descoperă ce o mai fi și această oră 25.
Deși scrisă prin ‘49 cartea a reușit să mă țină lipită de ea la fel cum o fac thrillerele moderne. M-am îndrăgostit și mai mult de ea atunci când am aflat că autorul s-a inspirat din propriile experiențe atunci când a desfășurat subiectul cărții. Am fost curioasă să citesc câte ceva din biografia scriitorului. Cred că autorul s-a autoidentificat pe rând cu țăranul Iohann Moritz și mai apoi cu scriitorul Traian Koruga.
Și după cum afirmam chiar din primele rânduri ale acestei recenzii, opera lui Constantin Virgil Gheorgiu este de o actualitate dezolantă.
De-altfel cred că aceasta reprezintă măreția unei opere literare, atunci când ea capătă interes chiar și la ani distanță de la prima publicare, atunci când continue să adune cititori de pe diferite meridiane și mai ales când își crește valoarea literară cu trecerea anilor.
Cred că această carte este un omagiu adus tututor victimelor nevinovate care își pierd viața în războaie și manevre politice duse de către cei bogați și bolnavi, inclusiv și-n epoca modernă. Cred că este un must read!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Constantin Virgil Gheorgiu:
