Primul pas făcut de autor în rândul marilor scriitori români, executat cu dreptul, pentru că această lectură se citește cu ușurință. Încă de la primele pagini Adriana îți captează atenția în doi timpi și trei mișcări.
Dacă aveți poftă de dragoste în stilul clasic al unei istorii adolescentine române, atunci cartea lui Mihail Sebastian este potrivită pentru voi, visați cu această carte împreună.
Gelu este un băiat care provine dintr-o familie cu un venit modest. Cea de care el s-a îndrăgostit este Adriana, fiica unor burghezi, iar începutul acestei iubiri se petrece într-un orășel din provincie. Ceea ce pare un capriciu frumos, sentimente care înalță și duc spre senzația de beatitudine, o sincronizare cu lumea și zorii din fiecare zi, se pierd ușor în dorințele diferite ale cuplului vizat. Viitorul este șubred din cauza diferențelor atât de evidente dintre cei doi.
Adriana îşi crea adevărurile pe măsură ce le rostea. Îi spusese lui Gelu că îl iubeşte şi poate că înainte de a-i răspunde gândurile ei erau în altă parte şi sufletul indiferent, dar în acel moment îl iubi.
Cel mai interesant aspect al acestei istorii este perspectiva lui Gelu, cum vede el întreaga narațiune și dezvoltare a relației, pentru că imaginea și povestirea o regăsiți prin intermediul punctului său de vedere.
Chiar dacă este un roman dedicat unei iubiri adolescentine, maturitatea nu stă departe, transformările pe care le aduce, cară în spate o tristețe inevitabilă, Adriana devine o străină în ochii iubitului său. Pe alocuri stângace, poate negândit până la capăt subiectul, însă stilul lui Sebastian cucerește. Mi-a plăcut mai mult „Accidentul”, fiind o scriere mult mai matură și proprie, dar nu regret că am cunoscut-o pe Adriana. Ea este colega prezentă în orice clasă, tânără, dezinvoltă, ambițioasă și aerată. Gelu a fost personajul necesar pe fonul căruia culorile Adrianei au prins un contur mai evident.
Imposibilul totuși există, mai ales atunci când se termină dragostea.
Adriana se temea de iubirea lui bruscă. Era în exuberanţa, în nerăbdarea, în entuziasmul lui, un exces care o neliniştea, poate fiindcă asta dezorganiza simţul ei de echilibru sau poate, mai degrabă, fiindcă simţea că o pasiune bruscă nu este una stabilă. Ea ar fi vrut să fie iubită mediocru, fără accese de mare patimă, dar, de asemenea, fără căderi subite şi lungi, să fie iubită cu o dragoste zilnică, sigură, aşezată.
Alte recenzii de la Mihail Sebastian:
