Când vine vorba de literatura română, am şi eu favoriţii mele. Poate unul dintre autorii care primesc „tratament preferențial” din partea mea este Mihail Sebastian. Poate necunoscut pentru unii, Mihail Sebastian e un scriitor cu un talent aparte şi cu o poveste de viaţă interesantă… dar marcată de ghinion.
Oraşul cu salcâmi este primul său roman, publicat în anul 1935. Dacă ar fi să îl descriu într-o singură frază v-aş spune că este o carte care se citeşte uşor, dar care cucereşte prin sensibilitate.
Roman al adolescenţei, romanul ne prezintă trecerea de la adolescenţă la maturitate a Adrianei – fiica unor burghezi dintr-un orăşel de provincie. Toate transformările fizice şi mai ales psihice prin care trece fata sunt relatate din perspectiva lui Gelu – tânărul îndrăgostit de ea care provine dintr-o familie ceva mai puţin privilegiată. Iniţial, cei doi trăiesc o iubire inocentă – tipică perioadei. Genul acela de iubire dulce la care orice adolescentă visează.
Însă, devenită o tânără femeie, Adriana se mută la Bucureşti. În acest moment, Mihail Sebastian lasă timiditatea deoparte şi o prezintă într-un mod brut, chiar rigid, aş spune. Se reîntâlneşte cu Gelu şi îşi reiau povestea de iubire care, de această dată, se consumă cu o pasiune mistuitoare. Dar, precum toate domnișoarele burgheze capricioase, Adriana se va plictisi de relaţia Gelu – la fel cum se plictisise şi de viaţa într-un orăşel de provincie, considerându-le anoste. Finalul este surprinzător, şi poate puţin brusc – mie mi-ar mai fi plăcut vreo 2-3 capitole cel puţin!
Oraşul cu salcâmi este genul acela de carte pe care aş citi-o la nesfârșit, mai ales într-o după-amiază ploioasă alături de o ciocolată caldă. O carte care vă va unge sufletele. Scris într-un stil simplu, dar sensibil, acest roman vă va convinge încă de la primele propoziţii că merită citit (şi veţi regreta că l-aţi terminat atât de repede!).
Alte recenzii de la Mihail Sebastian:
