-Deci, în esenţă, zise ea, am stricat totul magistral. Îmi amintesc cum spuneai că începi să creşti când ai lucruri pe care ţi le aminteşti şi pe care ai vrea să le poţi schimba. Bănuiesc că asta înseamnă că acum am crescut. Doar că… doar că eu…
Citind Oraşul de Cenuşă, al doilea volum din seria Instrumente Mortale, m-am trezit aruncată într-o adevărată pânză de păjanen ţesută în cele mai mici detalii. Şi dacă nu m-aş afla în perioada de recitire ale acestor prime trei volume ale seriei, şi nu aş şti la ce să mă aştept aş fi şocată de avalanşa de evenimente şi intrigi în care sunt prinşi vânătorii de umbre.
-Şi adulţii o pot da în bară. Întoarce-te la Institut şi stai de vorbă cu ea raţional. Fii bărbat!
-Nu vreau să fiu bărbat, zise Jace. Vreau să fiu un adolescent zbuciumat care nu-şi poate înfrunta propriii demoni lăuntrici şi, în loc de asta, atacă verbal pe toată lumea.
-Ei bine, zise Luke, faci o treabă nemaipomenită.
În Oraşul Oaselor, îl cunosc, în sfârşit, pe Valentine, omul negru al lumii ascunse, doar prin prisma poveştilor celor din jur. Nu-i cunoşteam faţa îngrozitoare şi nu mă puteam lăsa influenţată, cu adevărat, de cei din jur. Acest lucru se schimbă în Oraşul de Cenuşă. Am avut ocazia să dau nas în nas cu cruzimea lui Valentine şi să descopr pe propria piele de unde atâta frică şi dezgust la adresa lui.
Magnus Bane îşi face simţită prezenţa şi devine, inconştient, un membru important al grupului, mai ales când hoarde de demoni îi atacă prietenii la fiecare pas. După ce a pus mâna pe primul instrument moral, Valentine reuşeşte să-l ia şi pe al doilea, ucigându-i pe Fraţii Tăcuţi în drumul său şi stârnind şi mai multă teamă în rândul vânătorilor de umbre. Îşi face apariţia şi temuta Inchizitoare care-l va urmări pe Jace la fiecare pas şi-l va hărţui, transformându-l pe Jace în calea sa personală de răzbunare.
Din tot vacarmul de evenimente, ies în evidenţă sufletele rănite ce îi împing pe protagonişti la acţiuni ce-i afectează pe cei din jur. Jace şi Clary nu se pot împăca cu situaţia lor de soră şi frate. Inimii nu-i poţi ordona ce să simtă. Această situaţie îi sfâşie şi inima lui Simon care mânat de frustrare se va împinge singur pe marginea prăpastiei de unde va reveni cu sechele ireversibile ce-i va încărca inima lui Clary cu încă un vagon de vinovăţie.
-Ce vrei să-ţi spun eu ? Adevărul? Adevărul e că îl iubesc pe Simon aşa cum ar trebui să te iubesc pe tine, şi mi-aş dori ca el să fi fost fratele meu şi tu nu, dar nu pot să fac nimic în privinţa asta, şi nici tu nu poţi! Sau ai vreo idee, de vreme ce eşti atât de dat naibii de deştept?
Oraşul de Cenuşă aduce în prim plan cele mai mari temeri ale inimii, îndreaptă toată forţele demonice spre ele şi pune loialitatea tuturor la încercare. Se va releva adevărata faţă a oamenilor din jur, propriile sentimente vor fi înfrânate şi se va încerca reparararea a ceea ce s-a stricat inconştient. Însă planurile sunt mult mai complexe, făcute cu mult înainte, iar adulţii refuză să privească în direcţia potrivită.
Ce se va alege de inimile celor doi fraţi? Ce plănuieşte Valentine? Şi cum poţi lupta când eşti înconjurat de forţe demonice mai presus de tine? Cine îţi este cu adevărat familie: cel ce te-a lăsat de izbelişte sau cel ce te-a tras în propriile braţe când lumea ţi s-a năruit?
„Să desenezi ceva e ca şi cum ai încerca să-l capturezi pentru totdeauna. Dacă iubeşti cu adevărat ceva, nu încerci niciodată să-l păstrezi pentru totdeauna în forma în care este. Trebuie să-i laşi libertatea de a se schimba.”
Nu mă ucideţi, dar cred că am devenit fană a unui nou gen literar.
P.S. Pierdută pe strada ficţiune. Revin când mă găsesc.
Alte recenzii de la Cassandra Clare:
