Trebuie să recunosc, am început volumul cu numărul patru ușor neîncrezătoare. De ce? Am întâlnit atâtea cazuri în care autorii au ajuns să continue o serie prea mult, epuizând ideile din limita normalului. Adică duceau totul peste limita exagerării.
Așa că da, am avut o oarecare teamă în suflet când am început Orașul Îngerilor Căzuți. Să vă mai zic că mi s-a evaporat după primul capitol? Sau e destul de evident din faptul că scriu această recenzie?
Chiar din început lucrurile nu stau cum trebuie, așa că am fost foarte bucuroasă că autoarea a ales să nu se îndepărteze de subiectul principal.
Clary Fray, odată întoarsă în New York, ia decizia de a se pregăti să devină vânător de umbre, și să-și utilizeze puterea specială. Jocelyn se va căsători cu iubirea vieții sale, iar cel mai important, Clary poate spune că Jace este într-adevăr iubitul ei.
Lucrul nou și neobișnuit, este faptul că vânătorii de umbre au început să fie uciși pe capete, într-un mod specific vampirilor. Dar stăpânul vampirilor din New York, Raphael, jură că nu ei comit aceste crime.
Oare să fie o coincidență că acești vânători de umbre au fost cândva membri ai Cercului lui Valentine? Dar Valentine a fost omorât. Și cine îl atacă pe Simon? De ce i-ar dori cineva moartea, când toți știu că poartă acea pecete, și toți știu ceea ce poate face?
Și ca să fie totul complet, Jace începe să se îndepărteze de Clary. Pare să se pedepsească singur, dar varianta aceea, că s-a plictisit de ea, oare este exclusă?
Când Clary cercetează și află că ea este cauza acestor situații atât de neobișnuite în lumea vânătorilor de umbre, acțiunea izbucnește. Odată ce realizează că și-a pus persoanele iubite în pericol, vrea să lupte pentru a le păstra lângă ea. Dar nu știe de ce puterea sa îi pare nefolositoare. Nu știe cum s-o folosească complet. O primește doar atunci când vine forțat. În situații de viață și de moarte.
Personaje noi își fac apariția. Unele plăcute, altele foarte puțin, iar celelalte, deloc agreate. Nu ai timp de respiro de la jumătatea cărții. Ca să fiu sinceră, când scriu acest articol, am lângă mine și volumul cinci, care este finalizat.
Finalul… Oh. Doamne. Finalul m-a băgat complet în sperieți. Nici nu știți cu câtă viteză am fugit după următorul volum, pentru că aveam nevoie să știu cum se stabilizeaza lucrurile.
Când spun că m-a băgat în sperieți, nu este în sensul rău. Nu foarte. Adică, e ca și cum până la ultimele cinci pagini totul este în regulă și începi să te relaxezi. Ei bine, exact când mai rămâi cu două, pur și simplu simți că ceva e în neregulă. Și la final… mda, deja alergi după volumul cinci. Deci, vă recomand să faceți rost și de următorul volum dacă vă hotărâți să citiți Orașul Îngerilor Căzuți.
Nu vă promit că n-o să regretați, pentru că depinde de gusturile fiecărei persoane. Pot însă să vă promit că nu vă veți plictisi. Nu vor apărea elemente exagerate. Sunt doar… Lumea asta a vânătorilor de umbre pe care Cassandra a creat-o este super și mă bucur că pot afla cât mai multe despre ea cu fiecare volum citit.
Mie mi-a super plăcut. Și o să revin foarte curând și cu recenzia volumului cinci. Dacă vă hotărâți să continuați cele trei volume, vă aștept părerea despre recenzie. Dacă acum vă hotărâți să începeți seria, nu pot decât să vă urez lectură plăcută, nervi de oțel mai ales la primul volum… și… Jace este al meu! Și al lui Clary.
Alte recenzii de la Cassandra Clare:
