Apărut în anul 1936, romanul ”Orb prin Gaza” al scriitoruluiu englez Aldous Huxley ne aduce în prim-plan mărunțișurile existenței și corozivitatea instinctului de turmă, care, împletite cu un acut și malign simț al inutilitații, îl azvârle pe Anthony Beavis, personajul principal al romanului, în hămesitul malaxor al banalului cotidian.
Deși face parte din clasa socială a intelectualilor medii, Anthony Beavis se dovedește a fi un dezrădăcinat, un om pentru care tentația conjugării nu este decât un strop de otravă în plus la toastul ireversibilității.
Prin metisajul dintre a fi și a nu fi, fără absolut niciun iz hamletian, personajul principal al romanului ”Orb prin Gaza” se pierde adeseori în tremurul conștientizării propriei micimi și, bineînțeles, odată cu ea, de terifianta micime a rasei umane.
Acțiunea se petrece în perioada 1902-1935, într-o societate măcinată de pelagra neîncrederii în propriile perspective. Astfel că, Anthony Beavis, aproape sfârtecat între rațional și senzorial, continuă, de la un capitol la celălalt al existenței sale, să caute senzorialul izbăvitor, ajungând la rezultatul că însăși dragostea adevărată se bazează pe senzorial.
Zdrențuit de nenumăratele raiduri ale unei sâcâitoare tristeți metafizice, care îi dăruie nenumărate frânturi de strigăte oclusive, personajul principal se pierde adeseori chiar și de sine, asemeni unui individ care, în loc să urmeze îndemnul pașilor, se gândește întotdeauna la necesitatea unei busole.
Găsim în această capodoperă un parfum înțepător de nostalgie contorsionată, care zboară într-o machetă ce încearcă din răsputeri să imite nemărginirea cerului, rezultând de aici o știrbă scurgere într-un nimic asupritor, dictat de ideea iminentei prăbușiri.
Un roman absolut fabulos, pe care vă rog insistent să-l citiți!
Lectură plăcută!





