-Știi, un gentleman s-ar oferi să doarmă pe podea.
-Arăt eu a gentleman?
Elle Kennedy este autoare de bestselleruri New York Times, fiind una dintre cele mai bine vândute scriitoare de cărți pentru adolescenți din întreagă lume. Ea se bucură de succes și în România prin seria OFF Campus, care se concentrează asupra poveștilor de iubire a patru prieteni, colegi de echipă.
„Pactul” de Elle Kennedy este primul volum al seriei OFF Campus și ni-i aduce în prim-plan pe Garret și Hannah, care ne demonstrează că firile opuse se atrag întotdeauna. Ambii studenți în anul al treilea de facultate, cei doi au obiective diferite. Garret este căpitanul echipei de hochei și vrea să ajungă să joace la profesioniști, deci nu își permite niciun fel de distragere. Hannah se specializează în muzică și, deși nu este sigură ce îi rezervă viitorul, vrea să câștige recitalul de iarnă pentru a obține o bursă care să o ajute în următorul an universitar, toate acestea în timp ce râvnește după un băiat pe care nu îl poate avea.
Este pentru prima dată când Hannah se simte atrasă de cineva în mult timp, iar faptul că nu se poate apropia de Justin, băiatul care o atrage, începe să-i provoace frustrări. Însă atunci când un test la Etică amenință să-i fure șansa ca jucător profesionist de hochei, Garret îi propune un târg – Hannah îl meditează la Etică și el o ajută să-l cucerească pe Justin.
-Nu o să lași să mi se întâmple nimic rău, nu-i așa, Garret?
Un nod cât statul Massachusetts mi se oprește în gât. Înghit din greu în sec și încerc să vorbesc peste el.
-Niciodată.
Odată cu acest moment, cei doi încep să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună și între ei se leagă o puternică relație de prietenie care, în mod natural în cărțile de acest gen, se dezvoltă în dragoste. De aici lucrurile sunt previzibile, însă momentul în care ei ajung să fie împreună este și momentul care a salvat romanul pentru mine.
La fel ca în volumul doi, pe care l-am citit prima dată, mi s-a părut că începutul plictisește enorm și a trebuit să mă oblig să trec peste el. Tot în incipit, modul în care Hannah gândește m-a făcut să mă crispez de multe ori. Mă așteptam ca atunci când vorbește despre trauma ei să arate mai multă emoție, dar am avut parte doar de o răceală care mi s-a părut că nu se potrivea deloc cu firul poveștii.
Pe de altă parte, personal, nu sunt fana jocului de-a șoarecele și pisica, prin urmare încerc să-l evit în cărțile pe care le citesc, iar atunci când a trebuit să trec prin 350 de pagini în care doar Garret părea cel interesat în timp ce Hannah visa încă la Justin, cartea a mai decăzut puțin în mintea mea.
Dar în clipa asta, tot ce vreau de la fata asta este să-mi zâmbească din nou.
Dar, așa cum spuneam, după ce ei ajung împreună, deși nu vedem foarte mult din perioada asta, cartea se îmbunătățește semnificativ, iar stilul de scriere capătă emoțiile care îi lipsesc la început.
Romanul este scris la persoana I, din ambele perspective ale personajelor principale. Este presărat cu faze amuzante care chiar m-au făcut să zâmbesc pe parcursul lecturii, însă per total romanul mi s-a părut lipsit de sentiment, lucru care la un roman de dragoste nu este un lucru prea bun.
-Ești norocos pentru că eu te iubesc pe tine. Pentru că ești cel mai mare nemernic și nu sunt multe fete care ar trece asta cu vederea.
Probabil că are dreptate în chestia cu nemernicul.
Și în mod categoric are dreptate în chestia cu norocul.
Pentru că l-am iubit pe Garret și pentru că împreună sunt cu adevărat dulci, ofer acestui roman nota 8 din 10.
