Pădurea este societatea umană transpunsă în mediul animal. Marian Godină își imaginează o societate a animalelor după șablonul societății românești. Ceea ce rezultă este o realitate cruntă care te pune pe gânduri. În același timp este și o realitate ajunsă trecut fiindcă societatea umană a avansat cu mult peste planul imaginativ al Pădurii. Poate de aceea nu trebuie să căutăm corespondent în plan real fiindcă prin comparație cu Pădurea, măcar aceasta s-a salvat… înainte de năruire fiindcă de, atunci când străinii intervin s-ar putea să fie prea târziu pentru salvare.
Revenind la poveste, facem cunoștință cu animalele pădurii ce formează o comunitate unită, fiecare având un rol și o contribuție pentru bunăstarea comunității. Astfel Brun este liderul și cel ce rezolvă problemele. Bineînțeles că Brun este ursul carpatin, Regele Pădurii. Kabis, șoimul, este cel derogat cu știrile, cu acuratețea și transmiterea lor. Asta până când Gâduț, ghidat fiind de secrete relevate de vulpoi, decide că vremea lui Kabis este pe sfârșite și că o nouă ordine trebuie restabilită. Gâduț este cel ce hotărăște să îl pună în scenă pe Mitruț, porcul mistreț trimis în izolare datorită fărădelegilor sale. Și cum încă constituția nu poate fi încălcată, cei doi o scot la înaintare pe Ghizelda, scroafa analfabetă și prostuță numai bună de a-i lua locul lui Brun la noile alegeri ce va să vină în curând, fiind ușor de manipulat.
Intrarea oamenilor în pădure și defrișarea constantă al acesteia reduce din mâncare și nivelul de trai al animalelor. Astfel se face că Brun și familia sa coboară în spațiul oamenilor pentru a mânca din tomberoane. Astfel, prin sacrificiul lor, rămâne mai multă mâncare în pădure pentru celelalte viețuitoare. În scurt timp însă Brun va descoperi că sacrificiul său a fost inutil iar pierderea celor dragi, împușcați de oameni, a fost zadarnică. Sacrificiul urșilor este transformat în complot împotriva Pădurii de către noul vestitor al știrilor, Gâduț, ce îl transformă pe Brun într-un uneltitor al oamenilor, deschizându-i astfel Ghizeldei drumul spre tronul Regelui Pădurii. De acolo până la corupere și distrugere mai este doar un pas.
În scurt timp, Pădurea își pierde din reguli și corectitudine. Odată cu coruperea canalului de Vești, adevărul se denaturează și minciuna devine adevăr incontenstabil astfel încât este greu să mai distingi realitatea de ficțiune. Prostimea devine șefie, și odată cu pierderea studiilor, plebea este mult mai ușor de condus și influențat. Astfel, odată corupția infiltrată, cât durează până infractorul devine Rege și hoții bogați?
Știu pe cineva care îmi spunea că o minciună repetată la nesfârșit devine adevăr.
Pădurea este o frescă a denaturării. Marian Godină ne atrage atenția prin povestioara Pădurii cât e de ușor de dezmembrat o societate. Mai întâi denaturezi adevărul, apoi transformi minciuna în realitate. Apoi oferi ființelor un așa zis rău mai mic, ușor de manipulat, predispus în a se lăsa ghidat. De acolo până la a schimba legile din Cartea Pădurii mai este doar un pas. Important este să îți arogi personajele interesate doar de câștig propriu. Ușor, ușor, urci treptele cu răbdare și constanță. Dacă ești destul de perspicace, vei înlătura și învățătura obligatorie, astfel încât prostimea neșcolită să se înmulțească și să nu mai aibă capacitate intelectuală de a distinge între adevăr și minciună. Succesul este garantat. Dar furtul și manipularea până unde poate merge? Asta rămâne de descoperit pe cont propriu citind Pădurea, un roman ce ascunde realități și pași deja făcuți pe un drum fără întoarcere. O realitate cruntă ce duce spre un viitor devastat. Și întrebarea nici nu mai este: Cum se poate repara? ci, Cât mai este până la autodistrugere definitivă?
Alte recenzii de la Marian Godină:
