Înainte de a scrie o recenzie propriu zisă, trebuie să menționez faptul că această carte nu este pentru oricine. Oricât de ”rea” par, simt nevoia să spun că mi se rupe sufletul pentru cărțile care se pierd în mâinile celor care nu pot vedea ”în spatele paginilor”.
Nu mă voi axa pe ”domnul Țării”, ci vreau să citiți despre ”omul Vlad”.
”Într-o zi, printre miile și miile de minciuni, cineva tot va scrie adevărul despre mine.”
”Până la sfârșitul timpului” nu este o carte de istorie, un manual care ne prezintă viața unui domnitor, ci este o lecție de viață. Aici ne sunt prezentate adevăratele evenimente ce au avut loc în perioada în care Vlad era doar un copil, ca mai apoi să asistăm la o evoluție incredibilă. Totul a pornit de la un suflet de copil care a fost ”forțat” să se maturizeze cu mult înainte de vreme.
O inimă pură care a căutat întotdeauna dreptate și și-a privit supușii cu iubire și respect a fost nevoită să îndure toată suferința venită din aplicarea propriilor pedepse, căci o parte din sufletul lui Vlad se pierdea odată cu fiecare om tras în teapă. Un bărbat drept, cu onoare și cu o personalitate puternică este pus în situația în care ajunge să se îndrăgostească de Ana, o fată simplă în ochii celor din jur, dar un suflet de aur în ochii lui.
Nimeni nu poate vedea în spatele tuturor celor crezute, căci Ana nu a fost niciodată o biată ”amantă”, ci ”Doamna Țării”, cea care i s-a dedicat trup și suflet celui pe care îl iubea cu toată ființa sa.
”Vlad… să nu te temi de Iad. Dacă vreodată sufletul tău ajunge acolo, eu ți-l voi salva. Voi merge până la capătul lumii, chiar și în Infern pentru tine.”
Vlad a pus întotdeauna binele țării în defavoarea propriei fericiri, dar momentul în care a ales să pornească la drum cu Ana a fost cel care a ”sădit” în inima lui singurul moment de liniște după care tânjea de atâta amar de vreme.
Încercările peste care a trecut și-au pus amprenta asupra propriului suflet, fiind din ce în ce mai îndurerat de fiecare trădare suferită, dar, cu toate acestea, a rămas același om demn și mândru.
Ana și Vlad au avut o poveste ”interzisă”, nu datorită ”rangului” pe care îl avea fiecare, ci datorită pericolului care îi pândeau la fiecare pas. Amândoi au fost exemplul pur al ”sacrificiului” care depășește orice înțelegere umană.
Poate unii spun că Vlad a fost împins de răzbunare, iar sentințele aplicate au fost prea dure, dar nimeni nu va reuși niciodată să înțeleagă durerea care a pricinuit în inima unui biet copil și a crescut odată cu el. Domnul Țării a reușit să doboare prejudecăți și a fost cel care le-a arătat celorlalți ce înseamnă adevăratul înțeles al cuvântului ”curaj”.
”Într-o zi, peste ani și ani, locul acesta nu va mai însemna nimic pentru nimeni totuși acum, pentru mine, o lume întreagă se năruie.”
Personal, pot spune că Raluca este cea mai bună autoare pe care am citit-o până acum.
”Până la sfârșitul timpului” trebuie să ajungă la cât mai mulți dintre voi, nu ca fiind o carte, ci o lecție pentru fiecare.
Recomand cu tot dragul această carte tuturor persoanelor care pot vedea în spatele cuvintelor și pot citi cu ”sufletul”, nu doar cu ”ochii”.
”Toată lumea va cunoaște dreptatea lui Vlad, fiul lui Vlad Dracul. Și peste veacuri voi fi pomenit pentru că la mine în țară nu va fi hoție și nici minciună. Nu atât cât voi trăi eu.”
”Vlad era Valahia.”
Alte recenzii de la Raluca Alina Iorga:
