Unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai generației beat, veritabil non-conformist, Jack Kerouac ne aduce în romanul pe drum, cel care i-a adus cu adevărat notorietatea în lumea literară, explozia libertății în America anilor 50.
America de după cea de a doua conflagrație mondială, dezbărată aproape pe negândite de cenușiul încorsetării, se trezește însetată de libertate, de țipătoarele culori ale nemărginirii, de curcubeul duceri-n neștire, totul prins într-o halucinantă cursă contra cronometru, care lasă impresia unei necunoscute și totuși ademenitoare destinații spre lumi nebune care tânjesc după o necesară remodelare.
O lume întreagă scăldată de noile aripi ale lumii scăpată de chingile atrocităților își lansează eroii în ghearele unei lumi nebune, nebune, nebune, cu sete de lumină și boemii revigorante.
Din punctul meu de vedere cartea Pe drum a lui Jack Kerouac are o vădită tentă autobiografică, poate chiar cu un ușor iz de manifest al unei tumultoase generații.
Stilul pișcă adeseori, dovedind o teribilă virilitate, scriitorul înmuindu-și condeiul în cerneala unei tăioase virilități cu ajutorul căreia dorește să paștizeze societatea nord-americană.
Descriptivismul itinerariilor are la Jack Kerouac un zvâcnet aparte care, adeseori, se lasă înrobit de un sentimentalism care nu împietează cu absolut nimic verosimilul furtunoasei generații beat. Însă, în marea majoritate a creației, scriitorul merge pe carnal, pe palpabil și penetrant, fără nicio ezitare între hard și soft, preferând bitumul îndrăznelii în detrimentul ierburilor boemiei fără a face o distincție clară între urban și suburban.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Jack Kerouac:
