Această carte este, într-adevăr, pentru suflet – așa cum își poartă titlul -, pentru că se așază înăuntrul omului ca o liniște după furtună. Într-o lume plină de zgomot și alergare, pildele Părintelui Pimen sunt o respirație curată, un popas de pace care ne reașază în firesc și ne amintește că odihna cea adevărată nu se află în lucruri, ci în simplitatea inimii.
Am mai citit și alte cărți ale părintelui, așa că am știut dinainte că și aceasta va fi o lectură care îmi va odihni mintea. Și chiar așa a fost: mi-a oferit răgazul să mă desprind de gândurile grăbite și să pășesc prin poieni de liniște, învăluite de povețele unui bunic blând, dar ferm.
Îi urmăresc și podcasturile de pe youtube, unde tratează fel de fel de subiecte de interes, de aceea am vrut neapărat să am în bibliotecă ultima apariție.
Cartea Pilde Pentru Suflet este structurată în patru capitole, primul capitolul fiind un laudatio adus Maicii Domnului, iar celelalte constituind un mix de îndemnuri, povestioare și experiențe strânse de autor de-a lungul timpului, asemenea unei candele care călăuzește pașii omului împovărat.
Părintele Pimen are mare evlavie la Maica Domnului, fiind Cea care l-a ajutat, în mod minunat, să ridice de la zero chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică, din muntele Athos, unde este și stareț.
În capitolul al doilea am descoperit viețile câtorva sfinți care îmi erau necunoscuți: Cuviosul Iacov Tsalikis, canonizat de curând, înzestrat cu darul înainte-vederii, și Sfânta Ecaterina, care a mărturisit cu curaj și înțelepciune credința sa, primind cununa muceniciei pentru iubirea Mirelui Ceresc.
Credința enoriașilor în această sfântă și în alți sfinți a făcut posibile întâmplări miraculoase. Părintele subliniază că nu sunt povești închipuite, ci evenimente reale, trăite de oameni obișnuiți, care în clipe grele au simțit prin rugăciune protecția și ocrotirea Domnului.
În capitolul trei, părintele subliniază că smerenia, iubirea și răbdarea sunt adevăratele mărgăritare ale credinței ortodoxe, temelia prin care Îl putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Ele se întrepătrund și cu taina iertării, o taină pe care, în anumite momente ale vieții, o accesăm cu dificultate, la un nivel sincer și profund.
Pe mine mă înduioșează de fiecare dată când aud analizată viața Dreptului Iov, unul dintre cele mai elocvente exemple de răbdare și smerenie din Vechiul Testament. Chiar dacă a pierdut totul și prietenii îl mustrau constant, spunându-i că Dumnezeu și-a întors Fața de la el din cauza păcatelor, Iov a reușit să-și păstreze credința și încrederea în Dumnezeu, arătând că suferința poate fi purtată cu demnitate și poate întări sufletul.
La sfârșit, el a cules roadele răbdării și necârtirii sale, Domnul răsplătindu-i loialitatea înzecit.
Părintele adaptează morala pildei lui Iov la realitatea zilelor noastre, explicând că tăcerea și smerenia nu înseamnă acceptarea abuzurilor sau nedreptăților, doar că alegerea unui dialog pașnic sau a tăcerii în locul pornirii unui conflict, sunt opțiuni mai potrivite pe calea de a fi un bun creștin.
Iar ca și unealtă în acest sens, și în multe altele, avem rugăciunea inimii, o rugăciune scurtă, dar plină de însemnătate, ce poate fi făcută în orice moment al zilei.
Dacă vă plac cărțile cu această tematică, scrise într-un limbaj accesibil, vă recomand călduros acest volum. Poate fi de folos atât celor credincioși, cât și celor aflați în căutarea unor gânduri de pace și frumos.
Alte recenzii de la Părintele Pimen Vlad:
