La 26 de ani, Roberto Saviano publica prima sa carte, Gomora, o cutremurătoare radiografie a mafiei napolitane, carte ce a beneficiat de un succes răsunător și a avut parte și de o ecranizare. Nașii Camorrei s-au simțit atât de tare amenințați de hotărârea și determinarea tânărului de a-i demasca încât au pus un preț pe capul autorului ceea ce a obligat poliția italiană să-l pună sub escortă din 2006 pentru mai bine de un deceniu. Dar nu amenințarea cu moartea a fost cea care a transformat cartea într-un bestseller, ci valoarea ei artistică. La Camorra este o organizație mafiotă italiană, având sfera de influență în regiunea orașului Napoli, dar cu influențe în întrega lume. Este cea mai veche și cea mai extinsă organizație criminală italiană.
Piranha – copiii Camorrei urmărește delicvența juvenilă și modul în care fascinația banului și a puterii corupe inocența. Faptele prezentate în carte sunt cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât personajele principale sunt minori. Vorbim despre bande de adolescenți care născuți într-o lume violentă și fără scrupule se transformă în adevărați monștri, lipsiți de umanitate sau empatie.
În centru poveștii se află un adolescent de 15 ani, Nicolas Fiorillo, alias Maharajahul, și goana lui după dominație. Provenind dintr-o familie de condiție medie, cu părinți serioși și fără incidente legale, devine obsedat de bani și putere și încearcă prin orice mijloace să intre în rândurile celor privilegiați care își pierd timpul în cluburi luxoase, înconjurați de fete frumoase, droguri, arme și violență.
De la condusul scuterului în viteză și trafic mărunt de hașiș, Nicolas se aruncă într-o lume brutală și sângeroasă în care execuțiile cu sânge rece erau la ordinea zilei.
Adună un grup de prieteni în jurul său și pune bazele unei paranza, o bandă de sânge care nu cunoaște mila sau iertarea. Nicolas este un dominator prin excelență și din cauza acestei trăsături cruzimea lui nu are limite. Maxima lui favorită, după care se și ghidează în viață, este un citat din Principele lui Machiavelli: cu frica ai mult mai mult de câștigat decât cu iubirea. Țelul lui este să-și mărească sfera de influență în cartierele napolitane astfel încât să ajungă la statut de naș. Pentru a reuși nu ezită să se folosească de intimidare, furt, violență, minciună, înșelăciune, crimă.
Violența și răutatea acestor adolescenți este marcantă. Acțiunile lor te dezgustă și revoltă, autorul încercând să tragă un semn de alarmă pentru părinți față de pericolul la care sunt expuși adolescenții pe străzile acestui oraș, la tentația și fascinația puterii, a drogurilor și a banilor.
Prinși între platforme sociale, gadgeturi, droguri, arme și o ambiție nemiloasă pentru putere, caracterul adolescenților explodează într-un comportament trivial, grosolan, sângeros, lipsit de bun simț sau omenie.
Pentru un neavizat este destul de dificil de urmărit și înțeles conexiunile și jocurile de culise deoarece sunt aruncate în poveste diverse nume de nași și capi, încrengătura de relații, alianțe sau dușmanii, lupta dintre bande, într-un mod care presupune că am deja cunoștință de tot acest univers obscur și infracțional. Este debusolant. Valorile acestor paranza sunt lipsite de etică și moralitate. Membrii bandei sunt portretizați ca o masă uniformă, nu sunt individualizați, nu sunt caracterizați personal, astfel încât, fiind și multe nume, nu prea ești în stare să-i diferențiezi. Dar nici nu simți nevoia să o faci deoarece sunt toți la fel, pe același calapod. E irelevant dacă îl cheamă Dumbo sau Drago. Lipsesc trimiterile la gândurile intime sau la trăirile afective ale acestor copii. Foarte puține scene fac analiza psihică a personajului privind experiențele trăite.
Nicolas Fiorillo este inteligent și ambițios, pune la cale strategii abile pentru a intra în jocul cartelurilor de droguri, nu ezită să facă alianțe cu șefii mai bătrâni pentru a se ridica și a-și construi o reputație, este decis să preia controlul piețelor de droguri și are o ascensiune rapidă. Dar finalul către care se îndreaptă este previzibil și acțiunea destul de lentă.
Nicolas cunoaște regulile jocului, a crescut în cartier, a văzut capii mafiei ridicându-se și dispărând, a văzut ce înseamnă apartenența la un clan, știe codul pe care se bazează aceste bande, știe că un șef care devine pentito este slab și îi demască pe ceilalți deoarece nu poate renunța la putere. Dacă nu mai poate împușca cu arma, împușcă cu ajutorul cuvintelor și destăinuirilor. Nicolas cunoaște regulile, dar vrea să le schimbe. Crede că are puterea de a ridica Camorra la nivelul următor.
Este destul de frustrant deoarece plaja prea mare de personaje este greu de urmărit și diferențiat. Ierarhia mafiotă a orașului este neclară și derutantă pentru un necunoscător. De asemenea, ritmul acțiunii este destul de lent. Din aceasta cauză și datorită faptului că ți-e imposibil să empatizezi cu vreunul dintre acești mici piranha poate deveni ușor plictisitoare sau neinteresantă.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Roberto Saviano:
