Post-Scriptum, continuarea celebrei povești din P.S. Te iubesc
Au trecut deja șapte ani de la moartea lui Gerry, șapte ani de când Holly a citit ultima scrisoare de la el. În ultimii șapte ani, Holly a reușit să treacă peste suferință și să uite, să trăiască mai departe viața care i-a rămas. De doi ani, Gabriel este bărbatul din viața ei, însă Holly nu l-a uitat niciodată pe soțul ei, cel pe care l-a iubit cum nu va mai iubi vreodată.
Când sora lui Holly o invită pe aceasta la un podcast în care aceasta să vorbească despre moarte, amintirile revin fulgerător în viața femeii care cu greu a încercat să scape de trecut. Holly a crezut că va participa la podcast, apoi totul va trece. Numai că povestea scrisorilor și a iubirii lor va avea un impact neașteptat asupra oamenilor. Așa ajunge Holly să să afle în fața clubului P.S. Te iubesc.
Câțiva oameni care suferă de boli în stadii terminale se strâng și înființează Clubul P.S. Te iubesc, inspirat de povestea și scrisorile lui Gerry. Aceștia apelează la Holly pentru a-i ajuta să urmeze exemplul lui Gerry, lăsându-le în urmă celor dragi câte o amintire. Problema este că Holly nu știe dacă va face față să retrăiască trecutul. Nici măcar nu știe ce va face atunci când toți cei din club vor părăsi această lume. Va putea ea să treacă așa ușor peste și să le scrie P.S.-ul poveștii acestor oameni muribunzi care se agață de ea cu toate speranțele lor?
Opinia mea despre una dintre cele mai frumoase și triste serii citite vreodată
Am spus după ce am recitit primul volum că sigur acesta nu va fi la fel de bun, dar m-am înșelat. Să văd finalul poveștii lui Holly și felul în care a evoluat a fost minunat! Am plâns, am și râs, dar seria asta mi-a rupt sufletul! Iar acest volum a fost un amalgam de emoții și de sentimente care mi-au frânt inima! Să citesc povestea unor oameni care se agață de viață prin amintirile lăsate celor dragi este sfâșietor.
Cecelia Ahern a reușit atât de bine să transmită emoții și suferință prin Clubul P.S. Te iubesc. Acum știu că există nenumărate povești cu oameni bolnavi în întreaga lume, dar Cecelia ne-a arătat partea frumoasă dintr-un adio.
,,Mi-aş fi dorit ca Gerry să vadă ce a inceput. Firește, nu voi ști niciodată la ce se gândea el când a scris cele zece scrisori pentru mine, dar am învăţat un lucru. Nu a fost totul pentru mine, aşa cum am crezut la momentul acela, a fost felul lui de a încerca să continue să trăiască, atunci când viaţa epuizase toate căile, iar moartea se apropia. Era felul lui de a ne spune mie și lumii întregi „Amintiţi-vă de mine”. Pentru că, în cele din urmă, asta este ceea ce îşi doresc cu toţii. Să nu se piardă. Să nu rămână undeva în trecut, să nu fie uitaţi, ci să poată face parte din momentele pe care ei știu că le vor pierde. Să-şi lase amprenta. Să fie păstraţi în amintiri.”
Nu cred că există destule cuvinte care să arate cât de mult am iubit această serie și această poveste. P.S. Te iubesc a fost prima carte care m-a făcut să plâng, iar finalul acesta a fost exact cireașa de pe tort. Deși nu toți cititorii își doresc să întâlnească astfel de lecturi care marchează suflete, eu vă recomand această serie! Post-Scriptum este genul acela de poveste care rămâne cu tine și care îți cutreieră prin gânduri chiar și după ce ai terminat-o de citit. Așa că vă rog, citiți seria Ceceliei! O să o îndrăgiți pe Holly și întreaga ei poveste de viață!
Alte recenzii de la Cecelia Ahern:
