Povestea mea, scrisă de Michelle Obama, fosta primă doamnă a Americii timp de opt ani de zile, ne prezintă o interesantă confesiune despre viață, iubire, alegeri, ambiții, răbdare și multe altele. Când am intrat în posesia cărții, am fost puțin suspicioasă, neștiind la ce să mă aștept.
Am judecat și, așa cum încerc să mă corectez imediat ce nutresc un gând mai puțin pozitiv despre o persoană sau o situație, mi-am revenit și am privit lucrurile relaxat și cu bucurie. Căci cine sunt eu să judec înainte de a ști despre ce este vorba… mai cu seamă că nicio poveste nu îți dă dreptul să judeci, orice ar fi. Dar, din păcate, ăsta este un mare minus al nostru, al oamenilor de pretutindeni… judecăm în necunoștință de cauză.
Cert este că, trecând peste defectele mele umane, m-am bucurat de poveste până la capăt, descoperind un parcurs de viață normal, simplu dar totuși pavat cu alegeri și decizii, cu momente de cumpănă dar și de fericire, mai simplu spus… o poveste de viață reală, în care ne regăsim mare parte dintre noi, într-o oarecare măsură. Și mi-a plăcut tare mult.
”A fost încă un mici brânci dat spre lume. Sunt convinsă că, în inima ei, mama știa deja că Craig făcuse alegerea corectă. Acum îmi dau seama că fiecare mișcare a ei se baza pe încrederea nerostită că ne crescuse să fim adulți. Trebuia să luăm singuri deciziile care ne priveau. Era viața noastră, nu a ei, și așa avea să fie întotdeauna.”
De fel din Chicago, Michelle și Craig, fratele ei, au fost cei doi copii ai unei familii modeste, care au învățat să se bucure, să cânte, să fie responsabili, să-și asume deciziile, dar și să răzbească în viață pe propriile lor puteri, având ca ”dezavantaj” faptul că erau afro-americani, iar eforturile de care trebuiau să dea dovadă oamenii de culoare, cel puțin în acele timpuri, erau mult mai mari comparativ cu celelalte rase.
Michelle dezvoltă de mic copil o ambiție pentru studiu, indiferent că era vorba de orele de pian predate de mătușa sa, sau orele de clasă din timpul școlilor. Cu un temperament puternic, autoarea reușește să se automotiveze pe tot pacursul vieții, nelăsându-se influențată de oamenii din jur care îi puneau piedici sau încercau să o facă să creadă că anumite școli nu sunt pentru un anume tipar de copil.
Relația cu părinții, descrisă de Michelle, mi s-a părut a fi un exemplu pozitiv de a crește ”adulți, nu bebeluși”, ceea ce pentru un părinte poate fi destul de dificilă provocarea de a nu te interpune în deciziile copilului tău, de a rămâne imparțial și totuși alături de el, de a-i insufla un model cât mai benefic de viață, de respect și încredere.
Ambiția cu care Michelle a defilat prin viață, a studiat la cele mai bune școli și a ajutat-o să creeze o diferență printre copii de culoare, a adus-o față în față cu cel mai interesant și inteligent ucenic al firmei de avocatură, unde ea deja profesa și era apreciată, la vârsta de douăzeci și un pic ani. Un personaj atipic pentru ea, care obținuse totul cu multă muncă, energie și determinare, Barack avea un fel de a fi incredibil de lejer, relaxat, pozitiv, care o intriga dar în același timp o și atrăgea pe Michelle, destul de mult.
Relația lor a fost una profesională la început, apoi a crescut într-o frumoasă prietenie, ca mai târziu să recunoască amândoi că se plac și își doresc ca lucrurile între ei să avanseze, deși focusul ei fusese unul profesional, o bună bucată de timp. Dar, petrecând și cunoscând omul de lângă ea din ce în ce mai bine, prioritățile s-au schimbat și ambițioasa Michelle a cedat în numele dragostei.
”Barack nu semăna absolut deloc cu stagiarul de vară tipic (cum fusesem eu însămi cu doi ani în urmă la Sidley), nerăbdător să își facă relații și întrebându-se cu neliniște dacă mult visata propunere de angajare avea să vină. Se mișca agale, cu o detașare calmă care părea să-i sporească farmecul. În interiorul firmei, reputația lui creștea neîncetat.”
Povestea de dragoste dintre cei doi protagoniști este una banală, de zi cu zi, în care se zbat să reușească atât pe plan personal cât și profesional, să mențină o relație bazată pe iubire, respect și încredere, deși foarte mult timp au trăit separat, dar totuși împreună, prin intermediul telefonului, căci studiau în orașe diferite ca mai apoi joburile să continue să-i țină la distanță.
Este de apreciat energia de care au dat dovadă în tot acest timp, menținând vie relația, cu toate obstacolele aferente. Distanța și abilitățile profesionale ale amândurora le-a dat de furcă în încercările de a avea copii, urmând a trece fizic și psihic prin două fertilizări, soldate cu două minunății de fetițe, dar și stresul terapiei de cuplu la care s-au supus în încercarea de a-și păstra intactă relația de cuplu, profund afectată de distanța dintre cei doi.
Perioada în care au devenit persoane publice cred că a fost cea mai grea pentru toată familia, în special pentru Michelle. Dacă avea vreodată speranța că va câștiga un soț care va sta lângă ea acasă și vor consolida o familie normală, modestă, s-a înșelat. Provocările lui Barack de a intra în politică, mai întâi ca senator și ulterior ca șef al statului, a aruncat-o pe Michelle în fața unor decizii radicale în ceea ce privește bunăstarea familiei sale și păstrarea acesteia departe de ochii ageri ai presei.
Deși ea nu a îmbrățișat niciodată ideea soțului de a intra în politică, a cedat în fața ambiției acestuia, dar și în fața statului, cu gândul că pot face o diferență la scară mare. Cunoscându-și foarte bine soțul, i-a acordat încredere totală și i-a fost alături pe tot parcursul celor două mandate politice, revizuindu-și și introducând noi strategii în viața lor, astfel încât să elimine din fața publicului larg toate aspectele și reclamele negative ce vin la pachet cu popularitatea.
”Era important pentru mine să fac mai mult decât să ofer consolare. De-a lungul vieții mele auzisem multe vorbe goale venind de la oameni importanți, un joc al buzelor în vremuri de criză, care nu se concretiza în vreo acțiune. Eram hotărâtă să spun lucrurilor pe nume, să-mi folosesc vocea ori de câte ori puteam în slujba celor care nu puteau face asta și să nu-i abandonez pe oamenii în nevoie.”
Cum au reușit Michelle și Barack să facă o diferență în rândul oamenilor, să ajute familiile militarilor, să introducă o alimentație cât mai sănătoasă prin grădina bio din interiorul Casei Albe și să susțină tinerii cu scopul de a le oferi un învățământ de calitate, sunt doar câteva întrebări la care găsiți răspuns citind cartea.
Povestea mea este mai mult decât o poveste, este o realitate. Este vorba despre moralitate, iubire, respect, înțelegere, dar și ajutor necondiționat, reciprocitate și modestie. Sunt valori care ne definesc, ne cresc în evoluție, ne consolidează personalitatea și ne fac exemple bune pentru cei din jur. O poveste ușor de citind, amuzantă, delicată și în același timp educațională și motivațională. Povestea unor oameni simpli, care au reușit să creeze o diferență colosală, ce nu va fi ușor uitată niciodată.
Oricine poate crea o diferență, important este să vrei și să începi cu tine însuți!
Spor la citit sfaturi bune…
Alte recenzii de la Michelle Obama:
