Povestea vieții mele, vol. 2 Tinerețea și Nunta, de Maria, Regina României, conține 6 capitole. În primele cinci se pune accent pe anii de la Coburg și educația primită acolo. Capitolul 9 este dedicat Berlinului și logodnei cu Prințul Moștenitor al României, ca în următorul să povestească despre pregătirile nunții, dar și schimbările de pe plan politic. Penultimul capitol este despre Carmen Sylva. Din păcate, nunta este evidențiată în ultimul capitol- unul mult prea scurt, în opinia mea.
Așadar, continuă călătoria printre amintiri – de data aceasta, unele mai triste decât altele, căci Raiul copilăriei a rămas doar în amintiri și în suflet. Jurnalul este scris în același stil simplu, profund și emoționant. Chiar de la început, în capitolul în care, Regina Maria, povestește despre anii de la Coburg, din Germania, subliniază foarte bine – fără a arunca săgeți otrăvitoare spre cei care i-au umbrit ultimii ani petrecuți alături de familie, că viața le-a fost influențată într-o manieră nepotrivită. Dr. X – tutorele fratelui Alfred, și guvernanta Fräulein, influențau negativ pe absolut toată lumea, căpătând astfel putere de decizie. O mare parte din timp, copiii rămâneau în grija lor, căci trebuiau să se dedice foarte mult studiului.
În anii de la Coburg am simțit multă tristețe, durere, neputință și nedreptate. Nu mai erau copii, tinerețea implică schimbări – de locație, de educație, de mentalitate și atitudine. Dar toate aceste schimbări au loc foarte repede și copiii familiei nu simt bucuria acestei etape noi a vieții. Cei doi au reușit să influențeze și ideile mamei.
Neputând spune sau acționa cumva, au privit cum tot ce nu este nemțesc este demontat, îmbibat în resentimente. Frecvent simt ura, răutatea și duritatea în comportamentul și atitudinea celor doi – aveau obligația de a educa, nu de a înfuria, dezamăgi, nedreptăți tineri aflați la început de drum. La un moment dat, tatăl află despre guvernantă și dr. X, dar nu au loc schimbări foarte mari.
Dacă acestea ar fi fost singurele momente grele din viața Reginei, era atât de bine. Au urmat vești foarte triste despre morți fulgerătoare care au îndurerat întreaga familie, căsătorie acceptată cu greu și alte schimbări ce-au urmat imediat după aceea.
Despre Prințul Moștenitor al României, Missy spune: „Tânărul Prinț era teribil de timid și râdea mai mult ca niciodată ca să-și ascundă această sfială. Era destul de curios că tocmai jena lui ieșită din comun mă atrăgea cel mai mult. Avea ceva foarte tineresc, o vioiciune stăpânită și părea puțin neajutorat. Îți trezea sentimentul de a-l face să se simtă în largul lui, să-i fie comod, îți trezea instinctele materne. De fapt, aveai imboldul să îl ajuți.”
Despre dragostea ce se năștea în sufltele lor – dragoste reciprocă, scrie următoarele: „Un buchet de trandafiri roz, o scurtă discuție lângă fereastra deschisă, pe când luna se înălța încet deasupra caselor orașului, o cameră de hotel, nicidecum un decor romantic, și totuși,… dragostea plutea în aer.”
Nunta a însemnat trei ceremonii: civilă, catolică și protestantă – care au avut loc dimineața. Și s-a încheiat cu ospățul în cinstea mirilor. Despre cum a arătat rochia pe care a îmbrăcat-o cu ocazia acestui eveniment important, Regina Marie, scrie în jurnalul său: „Rochia mea de mireasă era din mătase albă, grea, mată, cu mâneci bufante, desigur, și cu o fustă în formă de clopot care se continua cu o trenă. Nu-mi plăceau voalurile de dantelă, așa că, deși familia avea multe dantele vechi, am purtat un voal de tul, fixat cu o tiară de diamante, în care era o cununiță de flori de portocal.”
M-am lungit foarte tare, dar nu pot să închei decât cu un alt citat despre venirea în România: „Am venit în România ca un viteaz tânăr și vesel, gata să intru în rândurile voastre, să mă închin la steagul vostru, să pășesc neînfrântă alături de voi, cu un cântec pe buze, bucuroasă de orice greutate, de orice străduință, poate prea îndrăzneață și neascultătoare, dar a voastră cu inima și cu sufletul”
Volumul 2 din Jurnalul Povestea vieții mele cuprinde și câteva fotografii cu Regina Maria – ocazie cu care se poate admira tinerețea, frumusețea, eleganța Reginei. Și chiaro surpriză pentru mine a fost și fotografia cu Maria, Regina României îmbrăcată în costum popular. O adevărată încântare pentru ochi și suflet.
