Totul se întâmplă în Pișpirel “o așezare în care orice cățel, cu puțin respect de sine, își dorea să viețuiască. Bolta cerului, o delicată bezea albastră, era decorată, ici-colo, cu norișori din vată de zahăr. Pământul, un amestec de ciocolată neagră și albă, găzduia firicele verzi de marțipan, pe post de iarbă. Tabloul era completat de copacii din turtă dulce…” (pag. 5)
Ne deschide ușa spre a intra în poveste o copertă colorată cu un zâmbet de copil larg și sincer, zglobiu, înconjurat de două animăluțe energice: cățelușa Coca și pisicuța aristocrată Cassiopeia. Cele patru personaje: puiul de om care își face apariția spre finalul cărții, câinele, pisica și cățelușa Puggy, care nu apar pe copertă, sunt, conform interviului acordat de autoare, personaje reale din viața ei.
Încă de la primele pagina Coca sau Cocuța Bonducuța, cum o alintă tatăl-om, își face apariția într-o poză la care mai că îți vine să strângi cartea în brațe: cu ochii duioși și jucăuși în același timp, micuță și cuminte, curioasă și iubitoare. Unde mai pui că, deasupra capului, mai are și încrezătoarea replică “Nimeni nu-mi poate rezista!”. Te topești cu totul. Și ea se topește. În finalul primei povestiri apare o poză cu ea aproape adormind. Cât de dulce!
V-am făcut și vouă poftă să începeți călătoria cu mine în “Poveștile Popenchiului”?
Cocuța devine naratoarea acestei cărții și ea ne conduce într-o lume pe care cu siguranță v-ați dorit de multe ori să o deconspirați – lumea animalelor de casă, cu întâmplări din viața de zi cu zi ale celor trei personaje: pisica și cei doi câini. Ați ghicit! Veți afla în sfârșit ce se ascunde în mintea unui patruped!
Ce poate fi mai palpitant?!
Nu așteaptă mult și printre pagini își face apariția și pisicuța Cassiopeia: timidă, cuminte, jucăușă și prietenoasă. Toată albă și cu un semn în frunte. Cu o așa apariție e și greu pentru Coca să nu se simtă amenințată. Ușor cele două se împrietenesc și apar tot mai multe poze în care ele își exprimă emoțiile una față de cealaltă: prin apropiere, atingeri, joc.
Și nu durează armonia din casă, că mai apare un personaj: cățelușa Puggy, care înțelege repede că “Trebuie să mă prefac că o iubesc” pe Cocuța, desigur. Întâmplări hazlii, emoții, drăgălășenie prin imagini și cuvinte.
Cartea cuprinde 12 povești, fiecare intitulată diferit. Titlul care mi-a stârnit cel mai mult curiozitatea a fost “Cum să cucerești o inimă de om c-un suflet de cățel?”. Aș cuceri și eu câteva inimi.
A fost o experiență diferită, care mi-a menținut curiozitatea pe tot parcursul lecturării. Mă bucur că Oana a avut această idee să scrie o carte despre ceea ce gândesc animalele de companie, și în prezența unui copil, fiind.
Imaginația este lăsată se danseze printre pagini, creativitatea înflorește printre replici și totul este povestit dintr-o perspectivă al unui om care înțelege importanța jocului. Printre griji, facturi, obiective ar fi bine să strecurăm, din când în când, un moment de relaxare, un moment în care să ne permitem să mai fim copii, să ne lăsăm sufletul să zburde printre vise fără limite.
Limbajul este ușor de înțeles și acțiunea de asemenea clară, cursivă și explicată pe înțelesul copiilor.
Este o carte la care nu cred că există limită de vârstă pentru a o citi. Este bună atât pentru copii care pot deveni mai empatici față de animale înțelegând perspectiva acestora, iar pentru adulți poate fi ca o gură proaspăt de aer din care învață să se mai și distreze uneori.
Am să vă las cu vorbele autoarei care pentru mine au avut un ecou în suflet:
“Citiți povești! Pentru copii sau pentru voi înșivă. Nu uitați că poveștile pentru copii sunt povești terapeutice pentru adulți.”
Oana, aștept cu nerăbdare să văd cum ne mai îndulcește imaginația ta în următoarea carte.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE librariaaramis.ro
Alte recenzii de la Oana Popescu:
