Ce pot să spun în apărarea mea? Sunt fan Will Trent așa că n-a fost dificil deloc să-mi doresc să mai citesc ceva scris de această autoare. Are mult potențial și are o afinitate aparte să construiască personaje ieșite din tipar, abuzate, traumatizate, distruse psihic, cu o grămadă de defecte, dar cu care empatizezi foarte ușor.
Cartea aceasta are un subiect greu de digerat, este violentă, brutală și crudă. Sunt scene care te îngrețoșează și te fac să te simți neputincios și jenat că aparții acestei specii. Pentru că e o carte care demonstrează, încă o dată dacă mai era nevoie, că omul este cel mai crud animal. De asemenea, personajul negativ este redat în așa fel încât stai și te întrebi ce l-ar putea opri pentru că ți-e aproape imposibil să vezi vreo cale de evadare din acest coșmar.
I told your father that Paul was like a hermit crab. They’re scavengers. They don’t have the ability to make their own shells, so they cast around until they find abandoned shells, and then they move in.
Pe scurt e vorba de cât de puțin cunoaștem oamenii de lângă noi și cât de ușor putem fi manipulați. Cât de naivă și de încrezătoare e firea umană și cât de ușor își poate răul face loc chiar și acolo unde nu vezi decât zâmbete și dragoste. De asemenea, putem vorbi și de cealaltă extremă. Cât de ușor poate interveni schimbarea când un om este împins la limita rezistenței și suportabilității.
Tu știi cu cine dormi în pat?
Trei surori, una căsătorită de mult timp cu un bărbat atent și iubitor, a doua – fostă dependentă de droguri, reabilitată, văduvă, cu un copil adolescent și a treia dispărută de mai bine de două decenii fără urme și fără explicații.
Este un thriller dark cu multe răsturnări de situație care te ține în priză până la sfârșit. Legăturile dintre personaje sunt dezvăluite puțin câte puțin și adevăratul caracter se schițează încet, reușind să te surprindă și pe ultima sută de metri cu schimbări uimitoare de atitudine și reacție.
Nu vreau să dau niciun fel de spoilere, dar sper că aveți stomacul tare pentru că o să vă trebuiască această trăsătură la unele capitole.
Autoare mizează pe ideea că orice ți-ar oferi viața, orice s-ar întâmplă, de orice ai fi convins și orice părere ai avea de cei din jurul rău, familia nu te abandonează niciodată. Oricât ai greși, oricât ai încerca să te îndepărtezi, familia este întotdeauna acolo când ai nevoie. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
De asemenea, niciodată să nu fii convins că poți cunoaște o persoană în totalitate. Întotdeauna există șansa să rămâi surprins, iar cruzimea, chiar și atunci când crezi că le-ai văzut și experimentat pe toate, nu are limite, mai ales dacă vorbim despre oameni.
Optimism is a sliver of glass in your heart.
Alte recenzii de la Karin Slaughter:
