Eu aș redenumi cu un curaj deosebit această carte în: Frustrările familiei Bonnaire sau Cearșafurile familiei Bonnaire! Vă spun cu nesimțire de ce. Asta este tot ce veți găsi în paginile scrise de Ralu-Ana Avram. Scrise nu rău, dar eu am avut așteptări un pic mai mare de la titlu. Și iarăși o carte fără un final clar, dar ce final ar putea avea istoria unei familii care nu prea are curajul să schimbe starea mizerabilă a sufletului prin expunerea clară a insatisfacțiilor, a durerilor și părerii sincere față de participanții acestei șarade comice.
Fabien este un puști de 12 ani, care se trezește într-o zi îndrăgostit de slujitoarea Lia, care, colac peste pupăză, este obiectul fanteziilor neortodoxe ale tatălui său. Credeți că „frumusețea” sau penibilitatea acestei situații se oprește aici? Nu! Francois și Mirelle Bonnaire mai au o fată, Catherine, care este la rândul său îndrăgostită de un pierde-vară, ține morțiș să se mărite cât de curând posibil, iar doamna Mirelle nu întârzie să se topească după cuvintele dulci ale viitorului ginere.
Un pătrat perfect, cu unghiuri de 90 de grade, pentru o geometrie clasică, cu laturi întinse, egale și demne de o piesă teatrală, cu o idioție pe gustul tuturor.
Am luat vreo 30 de facepalms pe tot parcursul acestei lecturi, pentru că gândurile care le însoțeau mă dureau cumplit. Toți cu pretenții, înjosiți pe rând, cu idei preconcepute,
Mi s-a trezit interesul să citesc despre autoare. Tot ce am găsit despre ea este scris la începutul cărții, și vreau să vă zic, ca acea pagină biografică este cu mult mai captivantă și interesantă decât ficțiunea care urma a fi depănată.
Revin la ideea de a fi pusă în scenă această istorie, deoarece ar fi o piesă perfectă, demnă de teatrul absurdului. Mulțumesc pentru nervi, râs isteric și scris cursiv gustos!
