Ultima capodoperă a inegalabilului Albert Camus, găsită după moartea sa, intitulată ”Primul om”, uluiește prin vivacitatea forței de pătrundere prin furia cu ajutorul căreia penetrează cochiliile celor ce încă refuză să vadă ceea ce este de văzut.
Tema acestei creații este cea a devenirii, de la stadiul embrionar la maturizare, evoluția de la inocența lăstarului la ”liniștea din lucrurile bătrâne” ale arborelui. O devenire care se produce în spațiul Algeriei dintre cele două războaie mondiale, când metisajul dintre arabi și francezi încă nu-și efectuase toate stadiile, când între patriotismul pentru mult prea îndepărtata Franța și sentimentul apatrid al inutile zbateri se naște conștiința unei inutile zbateri între două civilizații opuse, catolicismul și islamismul.
Totul se desfășoară sub caniculara mângâiere africană, când totul pare că se dezintegrează doar pentru a se reîntrupa, nu într-o lume idealizată și fără cusur, ci în una care știe să aprecieze Omul așa cum este el, cu calități și defecte, cu urcări și coborâri, cu beatificări și huliri.
Stilul narațiunii este absolut halucinant, un opiu literar, care rebotează sufletele cititorilor în cristalina apă a unor năucitoare trăiri, în care absolut fiecare fărâmă de amănunt are un rol covârșitor, unul care oscilează între panteism și infinita căutare. În ciuda unor unități frazeologice destul de lungi adeseori, totuși stilul nu este greoi, ba dimpotrivă, se potrivește de minune oricărui cititor care cu siguranță că se regăsește în anumite pasaje ale cărții.
Descriptivismul peisajelor algeriene, cu întregul alai arhitectural, este absolut copleșitor, penelizat cu o asemenea minuțiozitate încât chiar ai impresia că ești acolo, alături de algerieni și de francezi, sub umbra unui drapel ale cărui culori devin din ce în ce mai incerte.
Nu vreau să vă relatez pasaje din carte, pentru că dacă aș face acest lucru aș întina întregul entuziasm al descoperirii acestei bulversante capodopere. Așa că vă invit pe voi să o faceți.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Albert Camus:
