Privighetoarea

Franța, 1939, istoria invadării facile, a capitulării frumosului în fața ororii naziste. În tot acest tumult descoperim povestea a două surori atât de diferite după temperament, viziuni, curaj. Una potolită, alta furtună!

Când cineva ne povestește despre război, imediat ne închipuim bărbați în uniformă, înarmați, puternici, demni de admirație, priviți cu teamă, ei doar merg la război! Hannah însă ne prezintă o alternativă, o imagine diferită, curajul feminin prin prisma celui de-al doilea război mondial, lupta lor fiind una deosebită, lipsită de armele banale. Una are tupeu masculin și sfidează orice autoritate, cealaltă descoperă latura care este în stare să facă orice pentru a-și apăra familia.
Pe lângă faptul că este o carte despre război și rezistența franceză, „Privighetoarea” este un roman despre sentimente, despre metamorfoză, speranță și nemijlocit iubire.
Am apreciat personajele construite pe gustul meu, mereu m-au fascinat femeile puternice, diferite, mai ales pentru că am fost crescută de una. Strălucirea și sufletul acestei cărți nu este războiul și dragostea din timpul lui, ci descrierea relației dintre cele două protagoniste, istoria lor.
Scrisă cursiv, fără piedici, cartea oricum mi-a lăsat puțin gust de comercialism, o umbră palidă de Hollywood-movie, doar un pic. Dar, pentru o ficțiune istorică, are șanse bune să rămână mult timp în biblioteca cititorului consacrat.
⭐ Dacă am învățat ceva în lunga mea viață, acel ceva este asta: în dragoste, aflăm cine dorim să fim; în război, aflăm cine suntem de fapt.
Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted