Ce se poate spune despre o carte care te lasă fără cuvinte?
Totul!?
Suntem în 1966. Este o lume a bărbaților. Femeile nu fac școli superioare, nu au funcții importante și în niciun caz nu merg în război.
Deși este educată pentru un singur scop, acela de a fii soția ideală adică supusă, mediocră și iubitoare de rutină, Frankie nu poate dar nici nu vrea să fie nimic din toate acestea.
Așa că după ce fratele ei pleacă la război, simte nevoia că trebuie și ea să facă ceva semnificativ, care să conteze cu adevărat.
Când ajunge în Vietnam absolut nimic din ceea ce știa ea despre viață, nimic din ceea ce a învățat, din valorile în care credea, nu se mai aplică, nu se mai respectă, nu mai are sens.
Dar în tot acest haos monstruos, periculos și grotesc, Frankie descoperă tot ceea ce realmente este esențial: iubirea!
Iubirea în toate formele ei: iubirea aproapelui, a prieteniei, iubirea sinceră și necondiționată dar și cea romantică, neîmpărtășită, pasională.
Lucrează alături de doctorul Jamie Callahan în calitate de asistentă și mai apoi ca “ucenic constrâns de împrejurări”. Față de el ajunge să își dezvăluie tot ce mai are uman înăuntrul ei. Sau aproape tot.
Află că acesta este căsătorit și întreaga teorie ce i-a fost insuflată despre moralitate și decență o răvășește intens. Chiar dacă într-o situație atât de extraordinară ar avea toate justificările din lume, ea preferă să își păstreze demnitatea și lasă distanța să îi fie scut.
După ce doctorul este rănit grav în urma unei explozii, regretele o copleșesc.
Dar de fiecare dată viața își urmează cursul ei neobosit, fără a face prea mare caz de loviturile pe care ea însăși ni le aruncă.
La una dintre puținele seri de distracție, menite să mențină iluzia normalității în rândurile cadrelor medicale, Frankie îl reîntâlnește pe Rye Walsh, cu care obișnuia să flirteze acasă, la petrecerile fastuoase date de propria ei familie.
Ceva se reaprinde înăuntrul ei și nu este doar o mică sclipire. E explozia aceea puternică menită să îți arunce în aer toate argumentele care ar încerca să te ferească de eventualele leziuni interioare și exterioare.
O “explozie care o orbește și o surzește”, o face imună la orice semnal sau instinct de autoapărare care ar putea să o atenționeze să stea la distanță.
Așadar Frankie e gata să cedeze din minut în minut. Apoi află că și Rye este logodit și o nouă dezamăgire o lovește mai puternic decât bombele care cad în jurul lor.
El însă rupe logodna de dragul ei și povestea de dragoste absolută, unică, supremă se înfăptuiește.
Pe lângă războiul din Vietnam vedem cum se desfășoară și războaiele emoționale interioare ale tuturor celor care luptă în spatele câmpului de bătălie.
Barb și Ethel, prietenele ei, își sunt ancore una celeilalte, după fiecare cădere fizică sau psihică. Între ele se creează o legătură extrem de puternică, pe care Frankie o va folosi pentru a se salva și după ce se reîntoarce acasă.
O reîntoarcere care de dovedește a fi mult mai greu de suportat decât războiul însuși…
Se îndreptă încet către targă, atrasă de singurătatea bărbatului întins acolo, sperând că nu murise singur. Era tânăr – atât de tânăr- și negru. Avea doar un membru rămas – brațul drept – și acesta îi atârna pe o parte, cu degetele la doar câțiva centimetri de solul însângerat.
Tinerețea o copleși. Ea avea 21 de ani și se simțea bătrână. Cu toți acești bărbați tineri care veniseră aici, majoritatea din proprie voință, și care erau împușcați, sfâșiați, rupți în bucăți. Cei mai mulți erau negri, sau hispanici sau săraci, abia ieșiți de pe băncile școlilor. Nu aveau părinți care puteau trage sfori pentru a-i scăpa de serviciul militar, sau pentru a-i înrola în Garda Națională, sau ore la facultate, care să-i țină în siguranță, sau fete care să se căsătorească cu ei. Unii se oferiseră voluntari doar pentru a putea alege ramura în care să servească, în loc să fie trimiși undeva la întâmplare.
O întreagă generație dispărută. Generația ei. p.163
Kristin Hannah “strikes again”. Iar ne face să plângem și nu prea e de fericire. Impactul emoțional e semnificativ și inevitabil pentru că “umblă” la multe laturi sensibile, “cântă pe mai multe voci” și e aproape imposibil să nu te atingă una dintre ele.
Titlul nu este ales întâmplător, aceasta este o carte feministă!
Dintotdeauna femeile au fost puse să stea câțiva pași mai în spate, să se dea laoparte, să nu intervină, prezența și părerea lor nu au contat aproape niciodată suficient.
Femeile au stat mereu în umbră. Încă stau. Dar umbra nu poate exista fără strălucirea Soarelui, nu-i așa? Cu alte cuvinte acolo unde este lumină și căldură acolo vor fi mereu și femeile.
Oricât se străduiesc alții să le minimalizeze puterea ele vor găsi mereu noi metode de a se afirma și de a face în așa fel încât acțiunile lor să conteze!
Și încă cum!!!
Alte recenzii de la Kristin Hannah:
