„Mi-am făcut meseria cu fermitate, dar niciodată nu i-am considerat pe cei cercetaţi, reţinuţi sau arestaţi adversarii mei, niciodată nu le-am încălcat drepturile, le-am respectat demnitatea şi i-am privit ca pe oameni care au greşit într-un anumit moment al vieţii!”
Radiografia unei mârşăvii judiciare este o mărturie precisă şi impresionantă, în acelaşi timp, a unui om care face parte din categoria acelora live to tell your story. Şi chiar a avut ce povesti…
Bazându-se pe fapte reale, Traian Berbeceanu, autorul cărţii – fost poliţist aflat la conducerea Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia, descrie perioada în care i-a fost curmată brusc activitatea din cadrul Poliţiei Române, devenind astfel un paria pentru anumite persoane din sistemul căruia i s-a dedicat douăzeci de ani.
„Nu îmi mai fusese teamă până atunci, nici în timpul celor mai riscante misiuni, nici în faţa celor mai neprevăzute situaţii, dar acum mă cuprinsese în ghearele ei! Arestul mă îngrozea, mă înjosea, mă descuraja! Mă transforma şi îmi provoca frică!”
Despre ce este vorba? Volumul de faţă prezintă povestea unui om dedicat meseriei pe care şi-a ales-o: cea de poliţist. Un om care a depus foarte multe eforturi şi sacrificii în lupta contra crimei organizate din România, ani de-a rândul, dar care a primit în schimb… noroi. O înscenare. Un dosar bazat pe probe false. Acuzaţii mincinoase. Defăimare. Închisoare. Spaimă. Umilinţă… iar lista e un pic mai lungă.
Este o carte-document, cu nume şi prenume, cu anumite persoane cunoscute de public, plină cu date exacte şi fapte. O carte bine scrisă (cu multe noţiuni din domeniul juridic), cu o încărcătură emoţională, uneori cu disperare din cauza absurdului situaţiei, dar şi cu situaţii haioase pe alocuri. Totuşi, tind să cred că acest volum este destinat mai mult unei anumite categorii de public, celor familiarizaţi cu domeniul… şi sistemul. Şi, da, este dreptul său la replică faţă de cei care l-au trădat şi i-au marcat viaţa într-un mod neplăcut.
Citez o persoană cunoscută din carte pozând în victimă:
„N-ai nicio şansă în faţa sistemului! Pentru că dumnealor nu se limitează doar la a te trimite în judecată sau la a-ţi inventa dosare. Îţi iau dreptul la muncă, îţi atacă familia, îţi îndepărtează prietenii. Practic te aduc în situaţia în care să cedezi şi să-ţi doreşti pur şi simplu să fii lăsat în pace.”
Dar, în această poveste… sau în acest dosar, Traian Berbeceanu nu a renunţat. Nu are finalul din basm, pentru că viaţa continuă, dar descoperi experienţa şi viaţa unui om care a continuat să creadă în justiţie, a luptat şi a răzbit avându-i alături pe cei dragi şi apropiaţi.
Cu siguranţă, este o carte incomodă pentru câteva personaje prin prisma activităţilor ilegale expuse de autor, însă consider că este şi un mijloc de eliberare a sa de toate nedreptăţile prin care a fost obligat să treacă şi de redobândire a onoarei şi demnităţii… Şi, de ce nu, de schimbare a mentalităţii.
