Dacă te macină curiozitatea și cauți ceva informații despre cartea aceasta online cel mai probabil o să găsești următoarea frază: „Singurul roman care a câștigat toate cele mai importante patru premii scandinave pentru literatură mystery & thriller: The Glass Key, The Golden Bullet, Premiul Harald Morgensen și premiul Academiei Suedeze a Scriitorilor de Literatură Polițistă pentru cel mai bun roman.” Sună promițător, nu? Și nu doar că sună, eu vă asigur, după ce am terminat-o, chiar merită citită.
Are un scenariu împins dincolo de limita firescului și normalului. Citind-o m-a dus un pic cu gândul la Evadare din mlaștină datorită situației, abordării și punctului de vedere din care este redată povestea, dar și din cauza mentalității personajelor care mi-a părut că se pliază una pe cealaltă. Aceeași sălbăticie împletită cu empatie în stare pură, needucată, necizelată, doar simțire care până la urmă s-a dovedit a avea puterea să se impună.
Ce e așa deosebit la această poveste? Poate modul în care autoarea reușește să împletească extremele într-un singur personaj: nebunia și tandrețea tatălui, inocența și cruzimea fiicei, dragostea și ura mamei.
Familia lui Horder a trăit pe o insulă izolată dintotdeauna. Aici s-a născut Jens, tatăl, și, în comparație cu fratele său, n-a simțit niciodată nevoia să plece. Aceasta este casa lui și iubește fiecare loc, pom și piatră de pe insulă. Îi insuflă această dragoste și fiicei sale. Și pentru a fi sigur că Liv nu va pleca niciodată de acasă, obligată de comunitate să frecventeze școala sau vrăjită de traiul în civilizație, oficial o ucide. Neoficial, Liv trăiește pe insulă, veselă și plină de viață, vânând, alergând și învățând de la tatăl său tainele lemnului și ale vieții. Evită oamenii și singurele ființe cu care intră în contact sunt părinții ei. Dar izolarea aceasta e periculoasă și încet-încet singurătatea se întoarce împotriva acestei familii ruptă de lume.
Normalitatea acestei familii are alte standarde și norme comparativ cu cele impuse de o comunitate civilizată. Dar cine impune până la urmă normalitatea? De ce ar avea importanță regulile atât timp cât ești fericit în colțul tău de rai și lași și pe alții să trăiască???
Dar ce faci când colțul de rai începe să se transforme în iad. Ce faci când realizezi că te transformi într-un pericol pentru cei din jur? Ce faci când, doar ucigându-i, îi poți ține pe cei dragi lângă tine? Și când te simți amenințat, cum fugi? Cum te convingi să–ți lași în urmă familia, singurii oameni pe care i-ai cunoscut, pe care îi iubești și în care ai încredere? Cum te convingi să te lași pe mâna unor străini? Cum te adaptezi, cum te integrezi într-o comunitate care face lucrurile total diferit față de cum ai fost tu învățat?
Mi-a plăcut în ciuda grotescului și a detaliilor oribile, a mizeriei, a nebuniei, a modului primitiv și barbar de a trăi adoptat de această familie. Mi-a plăcut Liv care a reușit să–și învingă îndoctrinarea și a demonstrat că educația nu este tot și poate fi învinsă de o minte ascuțită. Bineînțeles că aș fi fost curioasă să văd parcursul ei în comunitate deoarece ultimele rânduri m-au lăsat cu semne de întrebare. Știu că n-am dat multe detalii despre ce se întâmplă în carte, dar prefer s-o descoperiți singuri și să nu vă stric surpriza. Eu doar v-o recomand cu mare drag.
Alte recenzii de la Ane Riel:
