Fiind un veritabil discipol al senzorialului, manifestat cu regularitate în creațiile sale literare, scriitorul francez Philippe Besson face din intensitatea trăirismului personajelor sale o adevărată introspecție a lăuntricului uman cu întregul apanaj al antinomiilor existențialiste.
În romanul ” Rătăcitori prin Lisabona” autorul sondează lumea post-traumatică a oamenilor trecuți sau care încă încearcă să treacă peste furcile caudine ale anumitor pierderi care au mușcat și încă mușcă din pereții sufletelor.
Astfel ,o cunoaștem pe Helen, o femeie care încearcă să-și regăsească sensul și imboldul de a merge mai departe după moartea soțului său, Vincent, în urma unui devastator cutremur. Apoi, după ce ne rătăcim și ne regăsim prin cenușiul tern al văduvei descurajate, scriitorul ni-l înfățișează pe Mathieu, un bisexual care își plânge simțirile pe care le nutrește pentru Arego, cel care i-a fost student, având împreună o relație intimă și extrem de pasională vreme de cinci ani.
Deși poate că unii dintre cititori s-ar aștepta să găsească în paginile acestei cărți un fel de poveste a lui Ying și Yang, Alfa și Omega, vor fi oarecum dezamăgiți, pentru că deși cele două personaje devin buni amici și confidenți, totuși între ei nu se va înfiripa vreo idilă.
Imprevizibilul final al al cărții în care totul pare a nu avea o finalitate , am să vă las să-l descoperiți voi.
Ceea ce m-a încântat la această carte, dincolo de cursivitatea narațiunii, este tentativa, destul de reușită, de a descrie minuțiozitatea ” minutelor eterne” ale suferinței, când fiecare balon umplut odinioară cu vise se sparge încet și agonizant, presărând peste tremurul pleoapelor celor două personaje frânturi de amalgamuri și speranțe născute exact când se așteptau mai puțin.
Într-un anume fel este o încercare de revigorare a stafiditelor existențe cărora dintr-odată li-se injectează o infuzie de mătăsoasă lumină plină de suculența reconfigurării verbului a fi.
O carte atractivă!
lectură plăcută!
Alte recenzii de la Philippe Besson:
