Am ales să citesc Recuperarea – ce urmează după dependență de Leslie Jamison pentru că nu mai citisem vreo carte care să aibă în centrul atenției acest subiect. Numărul mare de pagini m-a facut să stau mai mult în cumpănă, mi-am pus problema că ar putea fi plictisitoare, dar curiozitatea a învins. Mi-am imaginat că va fi sub formă de studiu clinic, m-am pregătit să regăsesc limbaj de specialitate, am tras aer în piept și am adăugat această carte pe lista de cărților care urmau să îmi fie livrate.
Ei bine, realitatea a fost un pic diferită, întrucât cartea este scrisă atât din perspectivă proprie, cât și la persoana a treia, când autoarea ne prezintă detalii despre experiențele altor persoane. Cartea are dublă valoare, atât ca operă literară, cât și ca studiu de specialitate. Leslie Jamison ne dă informații despre viața ei privată, dar descrie numeroase alte experiențe marcante aparținând unor figuri publice.
Fuga de responsabilitate, umplerea unui gol interior, anturajul decandent, căutarea muzei artistice se regăsesc între motivele care declanșează diferite adicții.
Leslie Jamison pendulează între drame. Ea nu ezită să ne împărtășească experințe de toate felurile, detalii intime – când a băut alcool prima dată, când s-a drogat prima dată, când a băut prima dată împreună cu un băiat, când s-a tăiat prima dată, cât de mult alcool a consumat în timpul cât a urmat cursurile Universității Iowa. În plan secund se conturează portretul celui care alege să trăiască lângă o persoană cu probleme și eforturile pe care le face pentru a susține recuperarea acesteia.
Alcoolul pare să vină în sprijinul artiștilor și al scriitorilor, iar Leslie Jamison ne prezintă argumentele celor care care și-au găsit muza astfel, enumerânu-i pe Hart Crene, Edgar Allan Poe, Dylan Thomas. Viciile nu ating doar bărbații, regăsim destule exemple și între femei. Pe acestă listă le regăsim pe Jean Rhys, Jane Bowles, și nu numai.
Autoarea arată că în unele contexte alcoolul a fost acceptat la scară mare iar, la un moment dat, pare că alcolismul este o parte a vieții cotiediene. Și totuși, e o problemă, și chiar una care nu se rezolvă de la sine. E nevoie de muncă și susținere, în diverse forme. Asociația alcoolicii anonimi (AA) a luat naștere în perioada interbelică, la inițiativa lui Bill Wilson, în urma rezultatelor favorabile pe care le-a trăit. Interacțiunea cu alte persoane cu probleme similare, chiar dacă erau oameni cu care nu ar fi avut nicio altă legătură în viața de zi cu zi, au contribuit la izbânda în fața viciilor.
Cartea nu vorbește doar despre alcool, ci și despre diferite substanțe halucinogene. Leslie Jamison s-a documentat și a inserat fragmente în care expune consumul de droguri și efectele acestora, dar și lupta autorităților pentru reducerea consumului.
Recuperarea nu este o etapă ușoră, mulți dintre cei care încep acest proces reunță pe parcurs sau aleg o altă formă de dependență. Și totuși, Leslie Jamison își propune să ne arate că există viață după dependență, iar recuperarea nu este o utopie. Trebuie să recunosc că m-a impresionat forța interioară a autoarei care a reușit să depășească dependența de alcool și să scrie despre rănile personale.
Cartea “Recuperarea – ce urmează după dependență” de Leslie Jamison are valențe multiple și o recomand cu căldură. O carte despre dependențe, despre frământări interioare, despre viață și moarte, despre dragoste și durere. Poate fi apreciată atât latura literară, firul narațiunii, figurile de stil, cât și latura non-fiction, studiile inserate și explicațiile de natură psihologică asupra comportamentului persoanei cu adicții.
Alte recenzii de la Leslie Jamison:
