Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!
Cine este Kenna Rowan?
Kenna Rowan din Reminders of HIm de Colleen Hoover îşi termină sentinţa de 5 ani de închisoare şi îşi vrea fiica înapoi. Aceasta este acum în grija bunicilor din partea tatălui, Scotty, pe care Kenna îl omorâse într-un accident de maşină. Va reuşi ea să fie iertată de părinţii acestuia? De prietenul său cel mai bun? Va reuşi să-şi croiască drum în viaţa fetiţei ei, Diem? Acestea sunt întrebările la care vom căuta răspuns citind cartea.
Colleen Hoover – Maestra coincidenţelor
Dintre toţi oamenii apropiaţi de Scotty, prima persoană cu care Kenna se întâlneşte în prima noapte petrecută în oraşul în care este acum fiica ei este tocmai Ledger, prietenul său cel mai bun. Nu puteţi cere o coincidenţă mai mare şi mai declanşatoare de evenimente ca aceasta! Deşi parcă previzibilă, suntem obişnuiţi cu stilul lui Colleen Hoover: îi credem coincidenţele deoarece ştim că ceea ce vom primi la final va fi amintirea unei cărţi bune şi un minunat subiect de discuţie cu prietena noastră cea mai bună la o cafea!
” Some things can be forgiven but sometimes an action is so painful the memory of it can still crush a person ten years down the road. „
Colleen Hoover – Maestra întrebărilor
Întotdeauna i-am admirat stilul. Cuvintele curg parcă şi se înlănţuie unele de altele aşa cum dansează valurile mării pe înserat, liniştite şi magice. Dar cel mai mult i-am admirat felul în care ne face să ne punem noi înşine întrebările personajelor. Am putea accepta ca părinti ( aşa cum fac Grace şi Patrick, părinţii lui Scotty ) în viaţa noastră pe fata care este răspunzătoare de moartea fiului nostru? Am putea trăi fără să fim sfâşiţti pe dinăuntru să vedem această persoană zilnic, de exemplu? Să retrăim durerea la nesfârşit, ca Prometeu? Am putea ca mame ( Kenna ) să nu încercăm să facem tot posibilul să nu ne recuperăm copilul pierdut în urma unei greşeli?Cât ar trebui un om să plătească pentru o greşeală?
Subiectivism asumat de neclintit
Am citit toate cărtile ei, traduse si netraduse încă la noi. Ştiu. Sunt subiectiăa. Citisem undeva că recenziile pentru acest tip de cărţi , de care nu ne putem detaşa puţin, nu ies bine. Poate. Dar oare nu devenim iremediabil subiectivi când cineva sau ceva ne intră in suflet? Am fost întotdeauna uimită de puterea cuvintelor şi de forţa ei. De cum reuşeşteîin câteva rânduri să adune munţi de profunzime sufletească. E ceea ce m-a atras în prima carte scrisă de ea pe care am citit-o. Şi am rămas veşnic a ei.
Alte recenzii de la Colleen Hoover:
