Ce copil din lumea aceasta nu adoră serile petrecute în armonie cu părinții săi?!
O seară în care unul din ei îi citește o poveste până adoarme poate fi cel mai dorit vis de un copil.
Cartea Roșcatul și musafirul nepoftitm de Siminica Ciobanu este perfectă pentru inspirația părinților și imaginația copiilor.
“Soarele începu să se ivească dintre nori. Se făcuse dimineaţă. Fusese o noapte lungă, fetiţele aţipiră și ele cu capul pe covor, lângă Roșcatul. Câinele s-a trezit primul. Le-a văzut pe cele două fetiţe adormite lângă culcușul lui și a înţeles ce s-a întâmplat. A început să latre și să le lingă pe fetiţe, sărea, se învârtea, se gudura, își revenise complet. — Roșcatule, ce ne bucurăm că ești bine, au ţipat Iulişca și Simo în cor. Te rugăm să ne ierţi că te-am abandonat. Noi te iubim mult și nu mai vrem să te îmbolnăvești niciodată.” (pag. 11)
Originalitatea cărții reiese din felul în care valorile sunt răsfirate printe cuvintele poveștilor. Îmi amintesc că într-o zi, uitându-mă la televizor, am schimbat pe câteva canale de desene animate și am fost uimită cum violența și limbajul agresiv erau prezentate atât de normal. Mă întrebam ce pot copii dezvolta din acele secvențe. Deci, măcar când sunt micuți și le putem noi selecta informația, o astfel de carte este mai potrivită pentru educația și imaginația copiilor. Aici, desi este prezentată și o poveste cu monstri, cuvintele sunt bine alese.
Un alt lucru atractiv este designul colorat de pe fiecare pagină. În mare parte se asociază la fiecare situație o imagine sugestivă.
Poveștile sunt scrise într-un limbaj ușor de înțeles pentru copii, cu personaje de la care ei pot învăța să deosebească binele de rău.
“Nu există seară fără povești, așa cum nu există somn fără vise. Apropo, unde se duc visele când te trezești?! Dacă poveștile de noapte bună sunt amintiri din copilăria mamei, e şi mai palpitant. Uneori, când Ecaterina se plictisește de personajele ei preferate, și nu găsește în toată biblioteca ei mare nicio carte pe plac, o roagă pe mama să-i depene amintiri din copilărie. — Te rog, încă o amintire și gata, mă culc, promit! — Așa spui de fiecare dată, iar mie mi se închid ochii de somn. — De data asta mă ţin de promisiune, zise fetiţa sigură pe ea. — Nici nu mai știu ce să-ţi spun, ţi le-am zis pe toate. — O vreau pe aia cu cireșul.” (pag. 35)
Mi-a plăcut în mod special atmosfera în care se desfășurau acțiunile: entuziasm, căldură, iubire și faptul că din fiecare operă reiese o morală, ca într-o fabulă.
“V-aţi gândit vreo secundă că puteaţi să cereţi ajutor? La asta nu se gândiseră. — Puteaţi să mergeţi la mama să o rugaţi să vă ajute, sau puteaţi să mă așteptaţi pe mine să ajung acasă. — Ne-am gândit că ne descurcăm singuri, zise George trist. — E foarte bine că vreţi să vă descurcaţi singuri, dar sunt situaţii când mai bine e să ceri ajutorul celor din jur, când consecinţele pot fi rele.” (pag. 54)
Dacă ar fi să schimb ceva la carte, i-aș mai adăuga povești. Pe același stil, cu același design, dar cu morale diferite.
Recomand cartea Roșcatul și musafirul nepoftit părinților, bunicilor sau educatoarelor cărora le place să le citească povești copiilor.
Alte recenzii de la Siminica Ciobanu:
