Principalul pilon al narațiunii din romanul lui Evgheni Evtusenko intitulat ” Să nu mori înainte de moarte” se învârte obsesiv în jurul zilei de 19 august 1991, ziua puciului eșuat prin intermediul căruia s-a dorit reinstaurarea Uniunii Sovietice.
Între nostalgia unei ideologii incompatibile cu realitatea prezentului și individualismul vulcanicei dorințe de trăire a libertății la intensitate maximă, personajele lui Evtusenko par a dansa asemeni acrobaților care străbat sârma întinsă peste prăpastia lipsită de o concretă finalitate.
Fiecare personaj, argumentând ci teoria ”adevărului său”, purtând în suflet anarhismul egoismului, luptă cu acerbitate pentru felia lui de trăire, fără o ideologie adaptată cerințelor universale, pentru că dintotdeauna poporul rus a fost o pată de culoare pe harta istoriei, mereu cu un inconfundabil stil care a făcut din slavonismul existențial o necesară pigmentare a întregului.
Cu siguranță că ziua de 19 august 1991 a fost un moment de grea cumpănă în istoria națiunii ruse și nu numai, reușita puciului putând să aibe nedorite repercursiuni pe plan mondial.
Cam aceasta este și panta la care se înhamă și Evtusenko care, intransigent și echidistant, analizează cele două părți ale baricadei, cea a comuniștilor și cea a celorlalți, cu întreaga cavalcadă a urmărilor de după ” Ziua zero”, construind zbuciumul unor destine așezate pe golul întrebărilor de genul ” ce ar fi fost dacă?”.
Viața de după apriga convalescență a rătăcirilor și a îndelungilor stări de recuperare, într-un altfel de ” a la recherche du temps perdu” cu mult mai incisiv și înfiorător, este zugrăvită în romanul lui Evtusenko cu nuanțele unui gri tern și apăsător.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Evgheni Evtusenko:
