🔥 CARTEA SACRILEGIUL ARE REDUCERE PE:
Sacrilegiul de Petru Sebastian Pleșa este cartea pe care am acceptat să o citesc fără să știu prea mult despre ea, nici despre autor. Romanul acesta m-a convins de la prima vedere. Am văzut pentru prima dată coperta, titlul ei și numele autorului. Mi-a fost suficient pentru a decide intuitiv că vreau să o citesc. După doar o zi simțeam că trebuie să o citesc. Dar nicio secundă nu am avut pretenții mari de la ea. Nu am avut niciun fel de așteptare atunci când am pornit în această călătoriei literară! Am avut parte de o surpriză, de cea mai mare bucurie – atât de mare că nu mai voiam să se termine, voiam să rămân în mijlocul femeilor curajoase și puternice.
Prin titlul cărții știi exact în jurul a ce anume se va contura întreaga acțiune: nerespectarea unei persoane sau obiect considerate sacre, într-o comunitate, atrage întotdeauna o pedeapsă asupra persoanei care săvârșește sacrilegiul – sau chiar asupra întregii comunități. Să se ajungă oare până acolo? Au loc fel de fel de evenimente, e drept. Cât de grave sunt și care vor fi consecințele? Urmările vor exista și schimbările se vor produce negreșit.
Personajele din acest roman sunt foarte bine conturate, au caracteristici specifice – pe care autorul reușește să le scoată întotdeauna în evidență – mame, ame, copii și bărbați. Nu e nimic exagerat atunci când, în poveste, lumina reflectoarelor sunt îndreptate spre fiecare în parte. Nimic nu e prea mult, nici prea puțin. Descriere clară și atât cât trebuie, momente ce mi-au adus un zâmbet pe buze instantaneu și tensiune suficientă cât să-mi trezească și mai mult atenția și interesul, personaje atrăgătoare și foarte asemănătoare mie, care m-au invitat în realitatea lor – cât de ușor am prins drag de fiecare personaj în parte. Și cât de grea a fost despărțirea de ele.
Dacă îți place recenzia cărții SACRILEGIUL, atunci vezi 👉 lista cărților scrise de Petru Sebastian Pleșa
Aceasta este una dintre cele mai bune descoperire literare ale anului 2023. Cea mai bună carte, scrisă de un autor român contemporan pe care am citit-o până la acest moment, anul acesta. E genul de carte care ți se lipește de suflet și rămâne acolo. M-am trezit gândindu-mă la personaje chiar și după câteva zile după ce am închis cartea. Și mi-e dragă povestea. Și personajele m-au convins prin atitudine și felul lor de a fi – unele blânde și cu glas cald, altele iuți, mereu agitate și gata să-și arate puterea.
Petru Sebastian Pleșa schimbă rolurile, schimbă ierarhia, aduce în prim plan femeia, puterea ei fizică, dar și pe cea interioară. Pune femeia să conducă, îi dă responsabilități și-i testează limitele. Și o face atât de bine! Prin felul de a fi al personajelor – femei extrem de hotărâte și demne, sigure pe ele și adevărate luptătoare și bărbați firavi la fire, dar puternici la trup, cei care acceptă supunerea, dar până la un punct și nu fără a riposta în gând. Dacă romanele pe care le-ai citit până acum au urmat același tipar, în Sacrilegiul totul e altfel. Și nu, nu te scoate din zona de confort, elementele fantasy nu transformă totul în ceva neverosimil, dimpotrivă. Totul este echilibrat perfect pentru a da culoare și savoare acțiunii, personajelor și relației dintre acestea, dar și peisajelor. Chiar și cititorului îi dă o nouă stare, îi dăruiește emoție și dorință de a nu pierde legătura strânsă cu noii săi prieteni.
Viața comunității se află în responsabilitatea Mamei Satului, Mama Alei și fiecare știe ce are de făcut. Bărbații merg după apă, după lemne, amele au de cules ciuperci sau plante de folos întregului trib. E nevoie de cineva care să rămână în sat să gătească sau să stea cu copiii. Dar nici de la pregătirea pentru înfruntat pericolele neprevăzute nu se abate nimeni. Totul este zilnic stabilit clar, nimeni nu în plus, nimeni nu stă degeaba și niciun locuitor nu duce lipsă de mâncare, loc de dormit sau ajutor în vindecare cu plante tămăduitoare. Viața satului este tulburată, din când în când, de situații dificile, dar niciodată fără rezolvare – totul revine la normal cu ajutorul Mamei, cea care descoperă adevărul și nu uită de blândețe și de Legea Mamei Gaia.
– De ce nu ai făcut ce ți-am zis? A continuat ea isterizată.
− Am…
−Taci! Să nu deschizi gura înaintea mea, animal împuțit.
− Ce ai pățit, Ila? A întrebat o femeie care i s-a alăturat. (…)
− Când o amă sau o mamă îți spune să faci ceva, tu trebuie să faci! Știi Legea?
− Da, Ama Ila.
− Și dacă o știi, de ce nu ai făcut ce ți-am zis eu? De ce?
− Iartă-mă, ama, am vrut.
− Ai vrut, dar nu ai făcut, a spus ea furioasă. În timp ce i-a tras o palmă peste față.
(…).
− Ila, Zoa, potoliți-vă, a spus o voce feminină tărăgănată și răgușită.
− Mamă, a spus Ila cu respect, i-am cerut să facă ceva pentru mine și nu a vrut să-mi îndeplinească cerința.
(…).
− Ila, i-ai cerut să facă ceva și a refuzat?
− Nu mamă. I-am cerut să-mi aducă apă și nu mi-a adus.
− L-ai întrebat de ce?
− Da, dar nu mi-a răspuns.
(…).
− Dacă îl lăsai să vorbească, reușea să îți spună ce s-a întâmplat.
(…).
− Fetelor, și ei sunt copiii Mamei, ca noi toți. Nu vă mai comportați așa. Așa sunt ei, mai înceți, a spus bătrâna femeie.
− Noi le-am dat viață lor, a spus Zoa, pe un ton agresiv.
− Mamă, cu tot respectul, a spus Ila, nu putem tolera lipsa de respect, asupra unei mame.
− Ila, încă nu ești mamă, ești doar amă. După ce vei fi binecuvântată cu un copil, abia atunci vei deveni mamă și tu. Abia atunci vei înțelege compasiunea și iubirea pentru toată creația Mamei, care ne dă viață și îi hrănește pe toți copiii ei în mod egal. Să nu mai faceți așa ceva, a spus ea pe un ton împăciuitor (…).
Cu zâmbetul pe buze a început întâlnirea cu locuitorii satului. Nu neapărat amuzamentul mi-am dorit să-l aduc în discuție, ci atitudinea personajelor, modul lor de a reacționa, felul în care înțelege fiecare Legea după care trăiește tribul. E clar cine are putere de decizie, cine e pedepsit dacă refuză îndeplinirea unei sarcini, dar și cum alege fiecare să gestioneze conflictul – unele îl întrețin, e drept și vor să evidențieze că bărbatul trebuie să asculte orice mamă și amă. Cine conduce, cine decide și cum se stinge Mama Alei focul lăuntric al războinicei. Diferența dintre cele trei este mai mult decât evidentă.
Dincolo de imaginea clară a locului pe care îl are fiecare în trib, există rutina zilnică, activitățile pe care le duc la îndeplinire cu toții ca totul să decurgă așa cum trebuie – e nevoie de control, disciplină și un tipar, nu neapărat strict, dar stabil. Nimic altceva nu pare să-i scoată din rutina lor, iar asta oferă siguranța, liniștea și buna înțelegere. Nimeni nu îndrăznește să se revolte peste limită – în afară de Zoa. Oare ea să fie singura curajoasă, singura care să nu accepte nerespectarea mamei, în general?
Am zis că nimic nu pare să-i scoată din ritmul lor. Și m-ai crezut? Nu că ar fi trebuit. O altă zi în care lucrurile se desfășurau exact așa cum au fost stabilite înainte de către Mama Alei, aduce vești care trezesc curiozitatea întregului sat. Ce sau cine anume poate face asta? Un animal sălbatic poate. Sau poate nu. Femeile satului nu renunță niciodată când își propun ceva. Deși nu asta le-a fost intenția, reușesc să tulbure liniștea comunității? Cum se petrec evenimentele care schimbă dinamica întregii povești?
Se știe că sacrilegiile, odată săvârșite, nu sunt semn bun pentru făptaș. Cine greșește atât de tare încât o poate supăra pe Mama Gaia? Pedeapsa e una singură și e așteptată pentru ca totul să se termine la fel de repede precum a început – chiar dacă împotriva musafirului neașteptat. Deși nu-l vor în mijlocul lor, nici nu-l pot lăsa să plece. Motivul pentru care sălbaticul e păzit la fiecare pas e cât se poate de normal.
Ce poate face un sălbatic? Unul care, la început, este legat, speriindu-se de toată zarva din jurul lui. Nu știe de ce este acolo, dar simte pericolul în privirea femeilor ce-l înconjoară. Refuză să răspundă la tirul de întrebări, iar faptul că e atacat, îl determină să răspundă la fel. Asta a declanșat un conflict și mai mare – furia mamelor și amelor nu mai poate fi ținută în frâu.
Și femeile din satele învecinate vin să-l cunoască și să le sfătuiască pe femeile satului. Reușesc ele să afle cine este și de unde vine? Descoperă chiar mai mult și știu sigur că îndrăznețul necunoscut nu minte cu nimic în ceea ce le spune.
Singura care stă mai mult în preajma lui este Magra. Nu îi oferă doar atenție sporită, vindecându-i rănile, nu doar că-l adăpostește în cortul ei, dar ajunge să fie singura pe care bărbatul ajunge să o accepte, singura care are răbdare să-i acorde încredere și bunătatea ei. Magra ajunge în punctul în care obține informații despre necunoscutul din satul lor. Cum face toți acești pași? Cu calitățile ei, desigur.
Șan primește tot ce are nevoie, dar are parte și de ura focoasei Zoa, căci a îndrăznit să se apare atunci când i-a fost aplicată „corecția” fizică. Cu toate astea, e clar un singur lucru: el nu se simte bine în acel loc, nu e de-al lor și nu ezită să fugă – sau să încerce. Nu poate. E sub atenția tuturor și mai face și ceea ce nimeni nu a îndrăznit până atunci. Oare înțelege asta? Da, doar că nu vede nimic rău în a ajuta. Oricât de sălbatic ar fi, salvează un copil de un pericol iminent.
Venirea lui Șan în sat nu e singurul eveniment ce va tulbura toată suflarea din comunitate. Se vor produce și alte schimbări.. Fără intenție, Șan e cel care dă idei curajoase, nebunești chiar bărbaților. Cum reușesc aceștia să preia controlul asupra tribului? Viteza cu care au loc schimbările e uluitoare. Cine va câștiga lupta săgeților și cine va fugi din calea răsculaților?
După ani de zile în care o parte din locuitorii satului și-au luat viața de la capăt, fără a avea aproape nimic, are loc o nouă confruntare între cele două tabere furioase. Învingătorii sunt cei curajoși, adevărații luptători – și doar cei puternici. Planurile au fost atent făcute, totul a fost foarte bine gândit. Pericolele pândesc, siguranța e precum un fir de ață și una dintre tabere va trebui să-și accepte înfrângerea.
Sacrilegiul este romanul din care nu a lipsit nimic. Alert, dar așezat, Documentat, fără să plictisească sau să încarce memoria cititorului. Emoționant de-a dreptul, cu personaje construite în antiteză, dar deloc exagerate, nu cu atitudini copilărești și neasumate. Pur și simplu perfect, din punctul meu de vedere. M-au cucerit toate iremediabil.
Petru Sebastian Pleșa, un autor-bucurie, pe care abia aștept să-l mai descopăr și în alte cărți, autorul pe care-l voi citi de acum înainte. Orice carte fabuloasă ar scrie. Și da, sper ca Sacrilegiul să aibă parte de o continuare.
🔥 CUMPĂRĂ CARTEA SACRILEGIUL CU REDUCERE DE PE:
Alte recenzii de la Petru Sebastian Pleșa:
