Cartea ar fi avut toate ingredientele pentru a fi thrillerul perfect, dar după ce treci de jumătate își pierde concizia și atracția deoarece se împrăștie în prea multe direcții, prea firav și neverosimil strânse laolaltă. Autoarea s-a străduit prea tare să complice intriga și ce-a ieșit încercând să potrivească toate ițele a fost o varză lipsită de logică și de realism. Și poate că aș fi iertat toate aceste încercări forțate de a antrena povestea dacă misterul care stătea în spatele crimelor n-ar fi fost atât de ridicol și prostesc. Motivul crimelor este absolut neplauzibil.
Atmosfera și ambientul poveștii sunt punctele forte și din cauza aceasta cred că avea potențial enorm pe care l-a irosit inutil. Un hotel proaspăt renovat și deschis într-o clădire ce a adăpostit cu ani în urmă un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Un fost sanatoriu macabru recondiționat într-un hotel minimalist, dar la fel de sinistru, pierdut pe un vârf de munte, unde oamenii încep să moară în timp ce legăturile cu civilizația sunt anihilate de furia naturii.
Elin și iubitul său sunt invitați aici de fratele acesteia care își sărbătorea logodna cu o prietenă din adolescență a lui Elin, angajată a acestui hotel într-o funcție de conducere. Relațiile dintre cei doi frați sunt practic inexistente de mai bine de zece ani. Elin își suspectează fratele de o crimă comisă în copilărie și decide că a venit timpul să-l confrunte cu adevărul. Ajunși aici, rămân izolați din cauza unei furtuni de zăpadă și a unei avalanșe și în acest timp se confruntă și cu dispariția logodnicei și uciderea unei femei din cadrul personalului hotelului.
Elin, deși nu are jurisdicție în Elveția pentru a face muncă de detectiv, se implică pentru a descâlci ițele misterului. Dar din păcate, modul ei de lucru este efectiv un fiasco având în vedere experiența pe care o avea în câmpul muncii. Deducțiile ei m-au dus cu gândul că suferă de un retard, nu de o traumă. Ideea unui personaj angajat ca detectiv ce suferă de stres post traumatic este interesantă, dar nu m-am conectat cu Elin deoarece personajul nu este despicat și analizat în profunzime, ci prezentat în linii generale care nu prea o avantajează.
Prima mea problemă a fost motivul care stă în spatele acțiunilor criminalului. A fost peste puterile mele să înțeleg ce era în capul acestei minți bolnave. Nu m-a convins, n-a avut logică și n-am înțeles scopul final. N-a fost credibil. Apoi au fost relațiile dintre personaje, total ilogice și fără sens: iubit-iubită, frate-soră, logodnic-logodnică, toate te duc cu gândul la niște ciudați sau la niște minți de adolescenți speriați. Finalul în schimb a fost partea care mi-a pus capac. Pentru ce mi-a fost aruncat acel ultim capitol? Care a fost sensul? M-a pierdut definitiv și n-am mai înțeles nimic. Deși bănuiesc că adevăratul motiv este că autoarea își dorea să scrie o continuare și să transforme cărțile într-o serie, fără rost, din punctul meu de vedere. N-a fost singura nedumerire. Încă mă întreb care era faza cu cele trei degete tăiate? Mi-a scăpat ceva sau și autoarea a uitat de ele? De oja de pe unghii nu mai zic nimic…
Aveam poftă de un thriller întunecat și am plecat plină de speranțe la drum, dar mi-au fost spulberate una după alta. Păcat! Dar, cine știe, poate sunt eu mult prea pretențioasă…
Alte recenzii de la Sarah Pearse:
