Dragoste? A zis cineva dragoste? Atunci când aud acest cuvânt și asociat cu „carte”, evident ridic mâna și accept provocarea, chiar dacă nu știu nimic despre autor sau despre poveste. Sigur o să fie ceva frumos și sincer, țin pumnii strânși să fie și cu final fericit, exact așa cum îmi place mie.
„Scrisori din Insula Guernsey„ de Marry Ann Shaffer și Annie Barrows este o carte atipică și că stil îmi aduce aminte de „Suflete Pereche” de Cecelia Ahern, pentru că este compusă integral din scrisori, biletele și telegrame între personajele principale, Juliet și Dawsey. Acțiunea este plasată în Londra anului 1946, măcinată de al Doilea Război Mondial, în fază de vindecare. Juliet este o tânără autoare de carte, dar care se confruntă cu cel mai comun microb, „blocajul autorului”. Îi trebuie ceva nou, de actualitate, care să o scoată din această stare și să o ajute să își regăsească inspirația momentan pierdută. Într-o zi, primește o scrisoare de la un necunoscut, care îi povestește despre un club de lectură ce are loc pe o insulă abandonată în timpul războiului și cum acest club a însemnat singură modalitate de depășire a traumelor cauzate, a foamei și a ororilor războiului. Intrigată de acest fapt, Juliet află din ce în ce mai multe despre „Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartof” și se apropie de Dawsey, necunoscutul prezentat inițial. Între cei doi se naște o prietenie frumoasă, ulterior ceva mai mult, dar ce vă rog eu este să nu aveți impresia că această carte este strict o poveste de dragoste. Nu, „Scrisori din Insula Guernsey” de Marry Ann Shaffer și Annie Barrows este o carte matură, despre pierderi, suferințe dar și despre vindecare.
Vă întrebați de ce au ales acest nume pentru club? Majoritatea participanților sunt oameni săraci, care se ocupă cu agricultură sau creșterea porcilor, dar uniți de dragostea pentru citit. Juliet ajunge să corespondeze cu acești oameni, să le afle poveștile și să înțeleagă cum anume lectură le-a salvat viața, i-a scos din rutină și le-a dat un sens în viață. Este chiar invitată pe insulă pentru a încerca să găsească inspirația ce se tot lasă așteptată.
Cu ce am rămas de pe urmă cărții? Mi-am demonstrat încă o dată cât de norocoasă sunt pentru că iubesc să citesc și pentru faptul că spun tuturor acest lucru. În această carte pasiunea pentru lectură aduce oamenii alături, îi învață să treacă mai repede peste suferințe și le arată cum să fie mai buni, mai calzi și mai iertători. Cartea în sine emană un sentiment frumos, cald, nobil, cu un mesaj frumos ce îți rămâne în minte. Mie nu mi s-a părut greu să o citesc, pentru că sunt destul de obișnuită cu acest stil și îmi place să îl explorez mai în amănunt. Mulțumesc Libris.ro pentru carte:)
Ce mi-a mai plăcut? Intimitatea pe care cele două autoarea mi-au dat șansă să o împart cu personajele. Prin acest schimb de scrisori, telegrame, etc, nu doar ești martor unei acțiuni, ci martor unor gânduri care izvorăsc din cele mai ascunse locuri, care îți pun personajul pe tavă și ți-l arată în toată splendoarea lui, exact așa cum este el. Întotdeauna am considerat scrisorile că fiind cea mai frumoasă cale de comunicare, pentru că simplu efort al scrisului arată dragostea și dăruirea pentru destinatar.
Recomand cu căldură această lectură atipică, ce pentru mine a însemnat o lecție de viață.
Alte recenzii de la Marry Ann Shaffer si Annie Barrows:
