Moïra Fowley-Doyle e pe jumătate franțuzoaică, pe jumătate irlandeză și locuiește la Dublin împreună cu soțul, fiicele și bătrâna lor pisică. A scris primul ei roman la vârsta de opt ani, când i s-a spus că nu-i va mai fi frică de păianjeni dacă va scrie o poveste despre ei. Încă îi mai e frică de păianjeni, dar a continuat să scrie povești.
Romanul de debut, Sezonul accidentelor, vorbește despre un trecut violent, plin de secrete ale familiei, o poveste de dragoste taboo, și multe, multe accidente.
În luna octombrie a fiecărui an, întreaga familie a Carei devine inexplicabil de predispusă la accidente. Este sezonul accidentelor, care poate fi rău într-un an și mai puțin rău în altul. Uneori doar se rup oase, se sfâșie carnea și apar vânătăi, dar cărțile lui Bea, cea mai bună prietenă a Carei, arată că de data asta va fi un an rău. Un sezon asemănător cu cel din copilăria lor, în care s-au pierdut persoane importante.
Așadar, anul acesta va însemna mai mult decât oase rupte. Cara va descoperi o nouă formă de durere, nu cea fizică, pe care o cunoaște bine, ci una sufletească. Va începe să-și pună întrebări, obligată să facă asta de o prezență înfiorătoare, deci multe secrete întunecate vor ieși la iveală.
Fowley-Doyle îmbină o poveste impresionantă cu elemente magice și ușor supranaturale, cu un foarte mare impact emoțional. Textul are o muzicalitate aparte, este unic și creează o atmosferă magică.
Probabil fanii romanului „Mincinoșii” vor iubi și această carte. Mie clar mi-a plăcut. M-a făcut să-mi pun întrebări, să gândesc în continuu pentru unele răspunsuri, să citesc fiecare capitol cu sufletul la gură.
Cartea te captivează până la final, capitol după capitol, iar fiecare aduce câte un secret care așteaptă să fie înțeles de toate personajele, deodată cu cititorul.
Chiar mi-e frică să zic prea multe despre carte, pentru că i-aș fura din farmec, așa că vă las pe voi să descoperiți întreaga minunăție scrisă de autoarea irlandeză. Singurul lucru pentru care îmi pare rău este că nu are aprecierea pe care o merită. Nu este foarte cunoscută, chiar dacă ea oferă atât, atât, atât de multe sentimente.
Alte recenzii de la Moïra Fowley-Doyle:
