Îmi este foarte greu să îmi găsesc cuvintele atunci când vorbesc despre această carte. Este greu și trebuie să fiu tare atentă cum mă exprim, pentru că tratează un subiect sensibil, care se poate interpreta extrem de ușor. Recent am primit de la Storia Books „Și-a căutat-o” de Louise O’Neill, o carte despre care am fost avertizată că este foarte dură, dar este un rău necesar pe care trebuie să îl lecturez. Am considerat-o o lecție de viață pe care nu am vrut să o primesc, pe care am asimilat-o greu și care m-a trecut prin extrem de multe stări. O recomand? Nu… Dar dacă cumva va pică în mâini, merită citită pentru că te trezește la realitate într-un mod brutal, dar necesar.
Nici nu știu exact de unde să încep. Haide să vă prezint personajul principal. Emma este o adolescentă de 18 ani, care trăiește într-o comunitate irlandeză. Este extrem de conștientă de aspectul ei fizic și profită din plin de acest lucru. Toți băieții sunt în jurul ei, o admira și o complimentează și ea adoră să audă acest lucru cât de des posibil. Este invidiată și bârfită, dar se hrănește din atenție, chiar dacă aceasta este bună sau rea. Îi plac petrecerile, știe că este în centrul atenției și nu scapă nicio secundă în care poate să atragă privirile din jur. Până într-o noapte când totul se schimbă, când băutură și drogurile intervin și îi întunecă judecata. A doua zi îi este adusă titulatura de „femeie ușoară” și toată imaginea ei este târâtă prin noroi. Nu își mai aduce aminte nimic dar pe internet circulă poze extrem de explicite cu „noaptea care i-a marcat viața”.
Despre ce vorbește cartea? Despre viol, despre impactul dezastruos al drogurilor și băuturii asupra acțiunii corpului. Despre prejudecăți, despre invidie, despre efectul de turmă, despre neglijarea copilului și despre răutatea adolescentină care atinge cote alarmante. Emma a fost victima unui viol și ce este mai rău, nimeni nu o crede, pentru că toate acțiunile ei ante-viol denotă o atitudine de femeie ușoară, care se culcă cu băieți pe bandă rulantă și care permite orice lucru promiscuu. Expunerea mediatică a făcut ca imaginea Emmei să depășească orice graniță a bunului simt și în acest fel, toată lumea o arată cu degetul. Începe să se izoleze, fiind victima atitudinii sale superioare, care cerea atenție și se hrănea cu complimente. Atunci când ceva rău i se întâmplă, nimeni nu intervine, nimeni nu o apară, și mai rău, nici ea nu cere ajutor de la nimeni. Toată acțiunea se învârte în jurul absurdului, pentru că tot ce se întâmplă este de necrezut.
„Și-a căutat-o” de Louise O’Neill este o carte pe care sincer, îmi doresc să o uit, dar în același timp este o carte pe care vreau să o dăruiesc oricui vrea să o citească. A trezit în mine un amalgam de sentimente contradictorii pe care nu știu cum să le gestionez. În mare parte sunt furioasă, pe Emma, pe părinții ei, pe băieții care au rănit-o, pe toată lumea de fapt. Sunt furioasă pe o societate limitată, rea, care nu realizează cât de puternic este cuvântul și nu conștientizează care sunt efectele unei acțiuni fără cap. Toată cartea te ține într-o stare continuă de supărare, furie, revoltă, dar și tristețe, pentru că din păcate, povestea este extrem de reală, de ancorată în cotidian și tu ești doar un martor, care stă și vede cum nedreptăți pe bandă rulantă sunt făcute.
Alte recenzii de la Louise O'Neill :
