Bun, se ia un tip tânăr și neliniștit pe nume Tommy Wallach, și muzician pe deasupra, și cuvintele sale care își răscolesc fiecare parte a corpului. Așa a fost creată Și am privit cu toții spre cer.
Se spune că o fată a citit titlul acestei cărți și s-a îndrăgostit. Eu sunt fata aceea. Și am privit cu toții spre cer mi se pare cea mai reușită materializare a frumosului, a unicului, a realului. O carte cu și despre adolescenți, și despre cum sfârșitul nu e decât un alt început.
Those who have much to hope and nothing to lose will always be dangerous.
Înainte să mă apuc de citit, am aruncat un ochi pe Sfântul Google, căutând cu disperare mai multe informații despre roman. Din ce citisem, sinceră să fiu, n-am fost impresionată. Părea o carte young-adult simplă, ușoară, plată. N-a fost așa.
Și am privit cu toții spre cer a intrat în viața mea ca un uragan și a ieșit ca o apocalipsă. Cartea prezintă o poveste sinceră, amuzantă, dar tragică a unor tineri total diferiți, care se lasă uniți de faptul că un asteroid urmează să lovească Pământul. Când realizează că moartea îi veghează, adolescenții decid că etichetele puse până atunci nu valorează nimic.
Peter e starul liceului (cunoaștem cu toții tiparul de care vorbesc, nu?), Eliza e rebela frântă pe interior, Anita, eleva perfectă deja admisă la facultate și Andy, tipul care nu știe pe ce planetă e, se lasă legați de dorința de a salva Pământul, în prima instanță. Dar dacă a salva Pământul înseamnă a da eșecului ce vor ei de fapt? Dacă Sfârșitul Lumii le dă, în sfârșit, ocazia să trăiască cu adevărat?
Presimt că Și am privit cu toții spre cer este genul de roman care va crea multe, multe controverse, deoarece fie o urăști, fie o iubești, nu există ceva între. De mult n-am mai zis asta, dar mă bucur că Wallach a creat un roman atât de detaliat, și totuși lejer și accesibil, extrem de comic și totodată profund. A jonglat cu fiecare cuvânt și l-a așezat fix acolo unde trebuia așezat, fără artificii literare fără sens.
Nu cred că e ceva care să-mi fi displăcut la cartea asta. Până și personajele care nu mi-au plăcut mi-au plăcut într-un final, de la Peter pe care-l credeam un arogant, până la Golden, traficantul de droguri. Mi-a plăcut cum Wallach a ales naratorii, fiecare capitol fiind narat de câte un personaj principal. Cred că asta mi-a dat posibilitatea să-i cunosc mai bine pe protagoniști și să îl admir mai mult pe autor. Am citit zeci de cărți scrise din două sau mai multe perspective, dar Wallach e diferit, a reușit cumva să se metamorfozeze în fiecare personaj, căpătând puterea de a scrie atât de diferit, ca un zeu al cuvintelor.
Cartea e lacrimogenă, tristă, dramatică, amuzantă și sarcastică. Ingredientele perfecte ale unei combinații letale, zic eu. Mă așteptam ca Și am privit cu toții spre cer să fie o carte drăguță, cu care să-mi umplu o după-amiază ploioasă de august. N-a fost așa. Și am privit cu toții spre cer nu a fost o carte drăguță sau frumoasă. A fost ca o operă de artă, și operele de artă nu trebuie să fie drăguțe, trebuie să te facă să simți ceva.
Și am privit cu toții spre cer a fost un roman la care am plâns și am râs, un roman care mi-a reamintit cât de important și firav e prezentul. Tommy Wallach a reușit să creeze un univers literar în care Apocalipsa e doar sfârșitul începutului, o carte în care poveștile adolescentine se îmbină cu profundul și realul. Și am privit cu toții spre cer, apărută la noi la editura Epica, e o carte pe care trebuie să o citești când ești trist, ca să îți arate că se poate și mai rău, dar și când ești fericit, ca să te trezească la realitate.
Alte recenzii de la Tommy Wallach:
Suna foarte bine. Am tot citit despre carte pe internet dar nu ma puteam pronunta. Clar merita citita 🙂
Mersi de recenzie, nu mi pierd timpul cu cartea, e de c***t.