Straja dragonilor este autobiografia neterminată a criticului literar român Ion Negoițescu (1921 – 1993). Aceasta este doar prima parte a unui mai mare proiect gândit de autor, prin care și-ar fi dorit să-și consemneze întreaga viață, din copilărie până la bătrânețe. Marea sa spaimă a fost însă să moară înainte să-și poată termina lucrarea (pe care o considera și cea mai importantă a sa), lucru care, din păcate, s-a și întâmplat. Ne-a rămas însă de la Negoițescu această minunată autobiografie sau, poate, bildungsautobiografie, căci cartea de față acoperă perioada sa de formare, copilăria, adolescența și o parte din tinerețe (mai precis până la 20 de ani).
Mi-a plăcut la Straja dragonilor sinceritatea cu care autorul își pune viața pe tavă. Însă este mai mult decât o simplă expunere a istoriei sale personale: este o analiză a trecutului său prin prisma căruia mulți critici par să-i fi înțeles mai bine chiar și opera critică și literară. Negoițescu realizează o frumoasă introspecție a vieții sale, revelatoare poate, prin analogie, pentru viețile fiecăruia dintre noi, care nu dispunem de aceleași înzestrări și de aceeași capacitate de autoanaliză pe care o are autorul. Extrem de interesante mi s-au părut și cuvântul înainte al Ioanei Pârvulescu, respectiv cele trei schițe de portret ale lui Ion Vartic, așezate în carte înainte de autobiografia propriu-zisă. Ce am apreciat atât la ele, cât și la autobiografie în general, a fost precizia și frumusețea interpretării unei vieți, interpretare care, prin prisma experienței de viață acumulate și analizate, mai apoi, la anii bătrâneții, de către autor, ne poate îmbogăți și nouă înțelegerea nu numai asupra vieții autorului, cât și asupra propriei noastre vieți.
Alte direcții interesante ale cărții sunt: perspectiva asupra Ardealului, a obiceiurilor sale (mâncăruri, vestimentație, regionalisme, viață culturală etc.); viziunea asupra legionarilor și descrierea sentimentelor de loialitate pentru această organizație pe care le-a încercat tânărul adept Negoițescu în adolescența sa; descrierea unor personalități precum Lucian Blaga sau Eugen Lovinescu; abordarea temei homosexualității, cartea lui Negoițescu descriind cu o sinceritate și precizie lipsite de obscenitate scene homoerotice, fiind printre primele cărți din literatura română care să abordeze acest subiect.
Însă, mai presus de toate acestea, cel mai mult m-a impresionat că am putut avea acces la culisele scenei pe care și-a jucat viața un mare om: critic, scriitor, publicist, interpret al lui Eminescu – o personalitate importantă în cultura și literatura română.
Am adorat să accesez mecanismul de producere a unei astfel de personalități, Negoițescu menționând cărțile pe care le citea, modul în care a intrat în contact cu cultura și felul în care a ales să se dedice acestei activități ș.a.m.d.
Este extrem de interesantă personalitatea criticului, impulsurile acestuia, ambiția de nestăpânit și de neținut în frâu, orgoliul, dionisiacul din personalitatea sa. M-a impresionat foarte mult caracterul lui, trăsăturile sale din copilărie care aveau să anticipeze ceea ce va fi ca adult.
Ca orice autobiografie, Straja dragonilor este, evident, și un îndemn la o introspecție proprie a vieții personale.
Nu în ultimul rând, ca o consolare pentru jurnalul integral al autorului care va putea fi publicat (conform testamentului său) abia în 2022, avem în această ediție un fragment memorabil din jurnal, care conține niște reflecții despre iubire pe care le-am adorat.
Voi încheia printr-un citat care poate rezuma frumos o parte a marii personalități care a fost Ion Negoițescu:
Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Ion Negoițescu:
