Poate credeați că după 40 de romane și peste 40 de ani de scriere, King și-a stors toată inspirația și nu mai e capabil de ceva senzațional. Ei bine, a ținut să ne demonstreze că ne înșelăm și ne-a trântit pe masă încă o cărămidă, o călătorie terifiantă, cu nenumărate personaje și situații limită, un roman de mai bine de o mie de pagini care te ține cu sufletul la gură de la început până la ultimul rând.
Avem un orășel, Chester’s Mill, unde altundeva decât în Mâine, pe lângă Derry și TR90, cu vreo 2000 de locuitori, deoarece sezonul de turism n-a început încă, e și weekend și mulți sunt plecați cu treburi prin orașele din apropiere, și mai avem un clopot, nu de sticlă, un clopot ce nu poate fi crăpat, avariat, spart, distrus, casat. Un clopot care cade peste oraș fără avertizări și care-l transformă într-un glob d-ăla ornamental pe care-l întorci și declanșezi ninsoarea. Cert e că odată Domul instalat peste oraș, nimic nu mai iese și, problema mai gravă, nimic nu mai intră, nicio adiere de vânt, niciun fel de aer curat, nici alimente, nici medicamente, nici oameni, nici animale. Viitorul nu prea sună bine pentru cei prinși sub clopot, nici bine nu se mai zărește, de fapt, dincolo de Dom. E o capcană ermetică din care nimeni nu poate scăpa.
Nu se știe ce anume generează câmpul de forță necesar activării Domului. Dar este ceva care se poate afla atât în interior, cât și în exterior. Și trebuie găsit și oprit în cel mai scurt timp, înainte ca oxigenul și alte resurse să fie epuizate. Cine e vinovat e mai puțin important momentan, important e cum poate fi înlăturat, deoarece sub Dom timpul nu mai are răbdare cu oamenii, sub Dom e din ce în ce mai greu să respiri, sub Dom e iadul pe pământ. Dar, nu este doar panica de a te simți ca un șoarece în cursă, sub Dom se declanșează un adevărat război, între două tabere inegale ce au ca și conducători, doi bărbați total diferiți. Un bucătar, veteran de război, Dale Barbara, și un politician, mare intreprinzător local, Big Jim Rennie. King creează niște personaje absolut fascinante, empatizezi cu unele atât de bine și le urăști pe celelalte atât de tare încât nici nu te mai interesează ce e Domul și de unde vine. Vrei doar ca ai tăi să învingă și să se salveze. Vrei să-l iei pe Big Jim de guler și să-i strivești fața de peretele Domului, vrei să…da, da, știu, mă transform într-un adult sălbatic și violent.
Lucrurile am putea spune că degenerează, dar ar fi prea puțin spus. De fapt, spațiul de sub Dom se transformă într-un adevărat Vest Sălbatic. Te duce cu gândul la Împăratul Muștelor, dar cu eroi adulți, cu mult mai multe personaje și cu termenul limită mult mai presant, o variantă chiar mai sângeroasă. Este despre ambiția prostească a unui om, convins că înfăptuiește lucrarea Domnului și repercusiunile acțiunilor sale egoiste asupra unei întregi comunități. Corupție, psihoză, abuz de putere, afaceri ilegale, dictatură, anarhie. Într-o situație limită, sunt urmărite reacțiile extreme și total diferite ale câtorva personaje. King scoate supranaturalul din formulă (este vag atins), dezbracă oameni în pielea goală și îi trimite să lupte pentru supraviețuire. Nu există reguli, nu există arbitrii, totul este permis. Doar că resursele unora nu-s egale cu ale altora, iar forțele de ordine sunt reprezentate acum de foștii derbedei ai orașului. Ce credeți că ar putea să iasă? Un măcel, logic.
Dacă mi-a plăcut? A fost o croazieră de lux, un tur de forță care m-a îngrozit, m-a adus la exasperare de nenumărate ori, m-a făcut să țip și să dau cu pumnul în masă, dar nu m-am gândit o clipă să debarc sau să renunț. Am avut o eroină preferată. Sammy, un om care nu promitea nimic, dar care a demonstrat că fațada nu reflectă întotdeauna interiorul, că frica și curajul pot coexista, iar omul poate fi o sursă inepuizabilă de surprize. Recomand.
Alte recenzii de la Stephen King:
