Pentru început, vă îmbrățișez cu multă căldură și vă mulțumesc că vă mențineți aprinsă curiozitatea pentru recenziile noastre.
Astăzi va fi despre un suflet de porțelan înfiripat printre paginile unei cărți memorabile. Pentru cei ce cred că nu mai există cale de întoarcere…
Editura Creator a dat aripi unui volum menit să ne redea nouă, cititorilor, bucuria de a zbura cu recunoștință prin viața noastră.
Andreea Lichi și-a îndreptat ochii spre partea luminoasă din întunericul care i-a acaparat drumul vieții pentru a-i permite lui Dumnezeu să-i împlinească ruga de a-i face existența să conteze.
“Să depinzi în totalitate de cineva e cumplit. Însă, crezând că va fi doar o situație temporară, care va reveni curând la normal, acceptam să suport tot ceea ce mi se întâmpla. Chiar dacă eu nu puteam face nimic, mă bucura că cei din jurul meu mă ajutau să fac tot ce nu puteam și astfel aveam o stare de spirit mai bună” (pag. 94)
La vârsta de aproape 14 ani este victima unui accident care îi transformă complet viața. Având ca subiect propria ei experiență, autoare, după șase ani în care simte o suprasaturație de emoții și stări, își lasă sufletul să înflorească într-o carte. Pentru noi, pentru cei dragi, pentru ea.
Un suflet sensibil, rănit, însângerat fizic și psihic, care trece prin momente de o durere greu de perceput pentru cei care nu au experimentat situații similar.
Valoarea cărții este multiplă. În primul rând, cred că i-a fost scriitoarei o fereastră prin care a putut lăsa libere cuvintele din interior să zboare. Apoi, orice cititor care se lasă purtat printre paginile ei va rămâne impactat și cu siguranță va aduce îmbunătățiri în percepția lui despre viață. În al treilea rând, poate fi o oportunitate pentru medici și profesori de a descoperi transparent ce stări poate crea comportamentul pe care îl au cu un copil în situația în care s-a aflat Andreea.
“Medicina nu este doar despre teorie și iubirea de știință, este în primul rând despre oameni. Te-ai dus la medicină pentru că iubești oamenii, iubești să-i ajuți și iubești felul în care ei sunt formați și funcționează.”(pag. 144)
Sunt recunoscătoare că această carte a ajuns în viața mea într-un moment în care zilnic, parcă îmi găsesc motive de a fi nemulțumită de ceva. După lectura ei, mă simt atât de liniștită și împlinită cu tot ce e în viața mea. Dacă Andreea a reușit să regăsească armonia vieții după toată suferința îndurată, cum aș putea eu să mă mai plâng de neînsemnatele lipsuri zilnice.
Cred că e o carte pe care fiecare om ar trebui să o citească. Când avem totul la dispoziție ne obișnuim cu binele și observăm tot mai ușor neajunsurile. Lectura aceasta poate fi ca o trezire, ca o baie rece care te face conștient de tot ce ai și nu apreciezi la adevărata valoare.
Sănătate, bunuri, persoane dragi, oportunități sunt doar câteva elemente pe care le luăm de-a gata, uitând să mulțumim zilnic pentru frumusețea și binele din viața noastră.
Cu sufletul de porțelan de la atâta durere suportată, cu trupul rănit de la atâtea proceduri pe care a fost nevoită să le facă, Andreea este o luptătoare. Și-a adunat toate resursele pentru a-și redescoperi sensul.
“Îmi ardea sufletul, dar nu mai aveam putere să mă exprim.” (pag. 178)
Vă recomand din toată inima să cumpărați această carte și, după ce o terminați de citit, să o puneți undeva la vedere, să vă întâlniți privirea cu ea cel puțin o dată pe zi. Viața voastră va deveni dintr-odată mai plină de bucurie și recunoștință.
Mulțumim, Andreea, pentru forța ta interioară, pentru dăruirea pe care ai pus-o pe fiecare rând.
Vă îmbrățișez cu recunoștința de a putea scrie pentru voi.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro
Alte recenzii de la Andreea Lichi:
