„Suflete moarte” este un roman atipic scris de prozatorul N.V. Gogol, născut în Ucraina și mutat în Rusia. Cartea a apărut în anul 1842 și a avut parte chiar și de mai multe adaptări cinematografice. Este un clasic în care satira joacă un rol principal.
Recunosc faptul că „Suflete moarte” de N.V. Gogol nu m-a prins atât de tare în mrejele sale ca alte romane
De altfel, este prima dată când îl citesc pe Gogol. Toată ideea cu cumpărarea de suflete moarte mi s-a părut un pic deplasată. Nu doar cei de la care lua aceste suflete de iobagi au ridicat din sprânceană de ciudățenia acestui fapt. Cât am făcut-o eu, cititorul. Și nu cred că sunt singura.
Cu toate acestea, mi-a plăcut cum autorul narator s-a integrat pe el în poveste făcând un fel de introducerea ceea ce urma să mai creioneze în continuare despre personaj. Mi-a plăcut faptul că personajul principal, Cicikov, are defecte și este un antierou, un om ca toți oamenii la urma urmei.
Așa cum zice foarte bine și naratorul, de ce să ai literatură în care ți se prezintă mereu oameni cinstiți, buni, oameni frumoși și normali?
Un pic de sare și piper condimentează mai bine totul
Încă de la publicarea sa pe piața de carte, romanul „Suflete moarte” de N.V. Gogol a fost văzut ca un portret realist al vieții rusești provinciale. Și de asemenea ca o poveste frumoasă, dar exagerată, o satiră la adresa societății ruse. Antieroul lui Gogol, Cicikov, uimește lumea bună de la țară târguindu-se cu viclenie și inteligență pentru cumpărarea de suflete moarte. Servitori și țărani decedați care încă reprezintă o sursă de bani și putere pentru cineva destul de înțelept care să îi acumuleze în actele sale. Și să-i numere printre bogățiile sale, la o adică.
În cartea „Suflete moarte” de N.V. Gogol ne sunt prezentate o sumedenie de personaje secundare, bogate în trăsături și având personalități și înfățișări dintre cele mai diverse. Niciunul dintre acești țărani înstăriți, proprietari de pământuri, funcționari de stat și oficiali ruși nu rezistă în fața farmecului propunerilor ilogice făcute de Cicikov.
Acest roman de satiră este bogat în detalii, descrieri și personaje numai bune de observat. Are un lirism deosebit, un umor ciudat și încântă prin ciudățeniile și erorile făcute de oameni dintre cei mai „cu țiglele pe casă”.
Alte opere notabile ale lui N.V. Gogol sunt și volumele „Mantaua”, „Taras Bulba”, „Nasul” și „Fioroasa răzbunare”.
Alte recenzii de la N.V. Gogol:
Am terminat cartea ieri de citit. Eram curios sa citesc o recenzie si am gasit o pe a ta. Felicitari pentru recenzie dar sincer, n ai inteles nimic din cartea asta, este o capodopera. Ai prezentat o ca pe o carte banala, un roman din cele multe..
Așa am perceput eu cartea. Nu este musai să existe două persoane cu păreri la fel. O avea însemnătatea ei, nu zic, dar eu nu am simțit o atracție mare pentru ea. De altfel, poate nu a fost momentul potrivit să o citesc acum și poate că dacă aș avea o cultură mai mare de romane clasice rusești aș privi-o în alt mod.