Kira Rascher, actriță debutantă, participând la o audiție, primește șansa vieții sale. Rolul principal într-o piesă alături de un actor, Mal, și în același timp director al teatrului, un tip foarte apreciat, dar recunoscut pentru modul crud în care testează rezistența și capacitățile colaboratorilor, nu numai profesional, obligându-i să-și depășească limitele.
Cofondatorul teatrului este de asemenea o femeie ambițioasă, aflată într-o relație atipică cu Mal, Johanna care o percepe pe Kira ca pe o amenințare, dar mai mult pe plan personal decât profesional. Este un război al lucrurilor duse la extrem, al nervilor, fiecare parcă testându-și capacitatea de a uimi și oripila, de a se impune și a câștiga atenția personajului masculin. Deși ambele inițial par convinse că sunt în avantaj și că se pot descurca cu situația și mai ales cu temperamentul bizar al lui Mal cu cât înaintăm în poveste cu atât crește nesiguranța și frustrarea și amândouă simt că-și pierd încrederea în sine.
Sunt impresionată de capacitatea autoarei de a reda presiunea pe care o experimentează actorii în timpul repetițiilor. A fost o bijuterie de scriere în ceea ce privește emoțiile, trăirile, așteptările și frustrările actriței, Kira. În același timp a fost frustrant că m-a privat voit de perspectiva actorului. Ar fi fost incredibil să am și versiunea lui și să nu rămână la latitudinea mea evaluarea lui psihologică. Pentru că nu mă pot decide dacă e un om total dedicat, un geniu care tinde spre perfecțiune sau doar un psihopat, un maniac care caută plăcere prin manipularea și abuzarea celorlalți. Maniera lui, incredibil de bine redată, de a împinge oponentul la limită, dedicarea totală pe care-o urmărește a fost atât de intensă încât la finalul repetițiilor (cea cu lovitura peste față în special) eram dureros de conștientă de epuizarea fizică și psihică a personajului feminin. Finalul, deși l-am prevăzut, a rămas în aceeași notă intensă, bulversată, care te ține suspendat și cu sufletul la gură. Atât de bine scris încât la un moment dat nu știam dacă se întâmplă ceea ce prevăzusem eu sau dacă mă înșelam și autoarea mă trăgea pe sfoară.
Nu e prima întâlnire cu autoarea. M-am documentat un pic după ce i-am citit altă carte. They never learn este o altă poveste care mi s-a părut foarte captivantă, deși a avut unele scăpări și exagerări. Layne Fargo mizează pe antieroi, pe personaje greu de simpatizat, unele imposibil chiar de înțeles, dar construite profund, cu o aură de mister și curiozitate care prinde și care mie îmi place foarte tare. De asemenea, cred că faptul că a lucrat ca dramaturg în teatru a fost un factor care a ajutat-o enorm și care a fost evident mai ales la construirea tehnică și psihologică a repetițiilor.
O altă latură obscură și greu de deslușit a fost cea a relațiilor dintre cei trei protagoniști, dar și a tangențelor cu celelalte personaje deoarece scena sentimentală este atât de complicată și complexă încât era foarte greu să te gândești la emoțiile fiecăruia în parte, mai ales în timpul scenelor colective, cum a fost întâlnirea la care a participat și David.
Fiecare personaj are viziunea lui, așteptările lui, obsesiile lui și comparându-i sunt foarte diferiți, deși toți au ca trăsătură definitorie libertinajul și relațiile deschise care mie încă îmi ridică semne de întrebare și care nu pot fi aplicate, dpmdv, decât de persoane lipsite de gelozie, posesivitate, persoane foarte sigure și cu multă încredere în sine, ceea ce nu e cazul aici decât poate în persoana lui Mal. Opțiunea femeilor din carte de a accepta genul acesta de relație e hotărâtă de factori externi pe care nu-i pot influența, de traume din trecut, de nesiguranță și nestatornicie, de alte înclinații pe care le resping tocmai pentru a nu se simți implicate sau obligate. E un fel de exemplificare profundă și detaliată a vorbei: din lac în puț.
Mal este un personaj special creat pentru a fascina. Rezervat, misterios, introvertit, o carte închisă, este pasionat și în căutare de comportamente extreme, caută prin orice mijloace să exploateze și să provoace expunerea sentimentelor și trăirilor oamenilor cu care vine în contact, deși el este incontestabil total diferit și nu oferă niciodată vreo sugestie celorlați despre ceea ce simte. Singurele lui momente de afișare pasională sunt pe scenă în momentul în care intră într-un rol, iar atunci prestația este explozivă.
Este de asemenea interesant modul în care viziunea actorilor este extrapolată în alegerea stilului, în gesturi, mimică, tonalitate, nuanțe. Mal își dorește să atingă în actorie reprezentarea perfectă, dar nu numai prin propriul rol, ci intrând în armonie perfectă cu actrița cu care formează un cuplu. Dar cât de periculoasă este această armonie? În momentul în care joci rolul unei femei temperamentale care își ține furia în frâu de ani de zile, cât de periculos poate fi momentul în care răbufnești? Și asupra cui se va revărsa toată această furie?
Love it. Intensă, pasională, explozivă, tensionată și degenerată pe alocuri, cu un ritm ascendent, o punere în scenă perfectă, o reprezentație originală și perfectă până în cele mai mici detalii în care actorul nu are menirea de a intra în rol, ci de a deveni personajul pe care îl joacă.
Alte recenzii de la Layne Fargo:
