Da, știu. O altă carte despre Holocaust. O altă carte bună despre Holocaust. Mai exact, Eddie Jaku, la împlinirea unicei vârste de 100 de ani, vine cu o carte de memorii în care ne povestește de ce dumnealui e „cel mai fericit om din lume”.
Considerându-se mai întâi german apoi evreu, Eddie Jaku habar n-avea că această „societate inteligentă, cultă și sofisticată” îi va răpi ceea ce iubea cel mai mult – familia. După eliberare, tot referitor la Germania, și-a jurat că „nu se va întoarce niciodată pe acel petic de pământ care i-a dat și care i-a răpit totul”, promisiune pe care a ținut-o emigrând în Australia unde s-a stins la 101 de ani, 12 octombrie, 2021.
Cartea asta, atât de scurtă, dar plină, e exemplul perfect că o istorie bună de 200 de pagini poate fi mai complexă decât una scrisă cu exces de zel întinsă la infinit.
După o pauză de la lecturi holocaustice, „The happiest man on Earth” a fost o revenire dozată, luminoasă, plăcută. Am scris „luminoasă” și „plăcută” deoarece memoriile dlui Jaku debordează de bunătate, căldură, dragoste, iar importanța valorilor ca prietenia, familia, educația, fac din această carte una mereu binevenită, cu drag recitită și cu și mai mult drag dăruită.
Familia – i-a fost mereu alături, a făcut rost de acte false pentru ca Eddie să-și continue studiile.
Prietenia – Eddie a fost prieten bun și a avut prieteni la fel de devotați, datorită cărora a supraviețuit și cu care a ținut legături strânse până la apus.
Bunătatea – atât de greu de păstrat când totul în jurul tău strigă a nedreptate și malițiozitate, a reușit să se strecoare prin întuneric și să nu se stingă, calitate atât de firavă în condiții de concentrare.
„The happiest man on Earth” fost cartea la care am plâns de fericire. Bunătatea lui 
Eddie mi s-a transmis și mie. Ajungând la sfârșitul memoriilor, cu sufletul deschis și umplut de lumina celor descrise, zâmbeam și plângeam că omul acesta a supraviețuit, nu s-a lăsat păgubaș, a dus valorile insuflate de iubitoarea lui familie mai departe și a luptat pentru pace până la sfârșitul vieții.
Sper să o văd tradusă într-o zi în română și să fie citită și apreciată nu ca o altă carte de memorii despre Holocaust, ci ca o carte unică de memorii despre Holocaust. Istoria lui Eddie Jaku e acea istorie care merită purtată prin limbi și dată mai departe.
Alte recenzii de la Eddie Jaku:
