Cartea “Ți-ai uitat destinul în palma mea”este scrisă de Maria Iancu și a fost publicată la Smart Publishing în ianuarie 2019.
La început pare o poveste de dragoste sau un monolog interior ca o scrisoare adresată, dar netrimisă, celui pe care l-ai iubit cândva.
“Știi ce nu-mi pot ierta?
Că nu pot să te iert și să-ți ofer cupa cu bunătate și valori a umanității. Dar ce pasăre-mpușcată își poate ierta vânătorul? Dumnezeu poate. Și te las în voia Lui.” (pag. 4)
Treptat, filă după filă, povestea devine mai interesantă. Dintr-o revoltă spre o persoană din exterior se transformă într-un proces interior de maturizare. Personajele principale trec prin diverse întâmplări, ca să putem noi, cititorii, observa cum lasă amprente asupra personalității și caracterului nostru fiecare întamplare, fiecare om pe care îl întâlnim.
“Mă ghemuiesc în spatele lui, îl țin în brațe cu sânii lipiți de piele și îl sărut pe coloana vertebrală. Sunt copleșită de toate schimbările din ultimul timp, de rapiditatea cu care am schimbat și patul, și persoana din el. Încerc să îmi controlez gândurile, să mă bucur de situație, de ceea ce îmi dăruiește universul.” (pag. 36)
Opera este predominată de narațiune și descriere a personajelor, dar și a stărilor profunde, fiind presărată pe alocuri de dialog sugestiv:
“– Nu ar fi mai bine dacă ţi-ai aduce hainele aici? întreabă Andrei serios.
– Ha-ha, adică să am şi ceva de schimb la tine? Ţi-am murdărit prea multe tricouri de fond de ten?
îi răspund cu o glumă jucăuşă.
– Nu, să îţi aduci lucrurile, să stăm amândoi aici, ai spaţiu.
– Adică să ne mutăm împreună?
– Adică da, aşa fac oamenii ce se iubesc.” (pag. 65)
Romanul are 6 capitole, fiecare având un titlu care dezvăluie cititorului pasul pe care urmează să îl facă în fragmentele dintre pagini. Cel mai mult mi-a plăcut ultimul capitol, care este și motivator în tot realismul lui “Viața mea e un dezastru; nu-mi rămâne decât să aleg succesul” (pag. 164)
Originalitatea cărții este dată de felul în care se intersectează printre fragmente și câte o poezie care concentrează emoțiile din pagini întregi în doar câteva versuri. Prin acest fapt am remarcat o comparație între felul în care se poate relata același eveniment într-un roman voluminos sau mai succint în câteva versuri. Nu există o variantă corectă sau una mai bună, ci depinde foarte mult de ceea ce îl captivează pe cititor: detaliile sau concretul, descrierea sau acțiunea. Pe mine m-a cucerit îmbinarea acestor moduri.
Romanul este ușor de citit, captivant, după primul capitol tot mai vrei să afli ce se întâmplă, cum vor evolua acțiunile și personajele favorite. Îl recomand celor care își doresc să evadeze din cotidian pentru o plimbare oscilantă prin emoțiile vieții.
Alte recenzii de la Maria Iancu:
