Tokyo pentru totdeauna de Emiko Jean mi-a captat atenția încă de la primele pagini. În aparență este o carte de young fiction despre o adolescentă care este în căutarea propriei identități, însă autoarea are un stil atât de plăcut și de captivant, încât nu seamănă deloc cu ce ai citit înainte. Cum poate deveni un basm realitate? Cum te poți transforma, cu adevărat, într-o prințesă?
Izumi Tanaka, protagonista romanului, o tânără de origine japoneză, găsește răspunsul la aceste întrebări. Aflată în ultimul an de liceu, este tot mai dornică să-și cunoască tatăl, pe care nu l-a întâlnit niciodată și de care mama ei, profesoară de botanică, nu i-a vorbit până acum. Într-o zi, Izumi descoperă, după ce găsește un nume într-una din cărțile de botanică ale mamei ei, că este fiica lui Makotonomiya Toshihito, Prințul Moștenitor al Japoniei.
“În copilărie, m-am gândit mult la tata. Uneori, îmi imaginam că era stomatolog sau astronaut (…) ‘Tata’. În mintea mea m-am referit întotdeauna la el ca la tatăl meu, niciodată ‘Tata’. Primul este un titlu dat la naştere, cel de-al doilea câştigat în timp – după multe greutăţi, nopţi nedormite şi festivităţi de absolvire la care să fie prezent. Eu nu am un ‘tata’. Dar aş putea avea.”
În acel moment, Izumi este copleșită de emoții, iar cea mai mare dorință a ei este să meargă în Japonia și să-și cunoască părintele.
Din acest moment, viața protagonistei se schimbă radical. Izumi merge în Japonia, dar nu înainte de a primi un teanc de hârtii de la Ambasadorul Japoniei, unde sunt informații oficiale și chiar și arborele genealogic al Familiei Imperiale din Japonia.
Bulversată de atâtea hârtii, ea nici nu știe că este atent supravegheată de propria gardă de corp încă de când se afla în avion, adică un bărbat arătos, Akio, apropiat de vârsta ei și care, din primele secunde, nu o poate suporta. În perioada pe care o va petrece la Tokyo, Izumi are o agendă plină de activități oficiale la care va trebui să fie prezentă. Totul este nou, dar ea așteaptă cu nerăbdare să-și cunoască originile și să fie, cu adevărat, o prințesă.
Doar că realitatea nu seamănă deloc cu acele basme cu prințese pe care fetele le știu din copilărie.
Izumi descoperă, în scurt timp, că statutul de prințesă presupune o responsabilitate imensă. Trebuie să fie atentă cum arată, cu ce se îmbracă, ce gesturi face și, mai ales, ce spune. Nu mai poate ieși pur și simplu în oraș, ci doar însoțită de garda de corp. Are multe activități oficiale la care trebuie să participe și unde trebuie să arate impecabil. Tabloidele sunt pe urmele ei, așa că orice gest sau cuvânt greșit cântărește enorm pentru Familia Imperială.
“Mi-e dor de casa mea, de prietenele mele, de mama mea și de câinele meu împuțit – confortul oferit de lucrurile familiare. Nu știi cu adevărat ce ai până nu dispare.”
Crescută în SUA, Izumi își dă seama că niciodată nu va putea fi 100% japoneză sau 100% americană. Cultura Japoniei o depășește și, chiar dacă ar cunoaște toate obiceiurile și limba țării, știe că nu îi va aparține niciodată.
“N-ai niciodată sentimentul că nu aparţii niciunui loc? De parcă ai fi două jumătăţi discordante care trăiesc într-un singur corp? Nu sunt suficient de americană. Nu sunt suficient de japoneză (…) Nu am fost niciodată una de-a lor. Nu aparţin Japoniei (…) Aş putea petrece o viaţă învăţând obiceiurile, studiind cultura, dar nu îi voi aparţine niciodată.”
Gazeta Mondenă de Tokyo, ziarul tabloid al orașului, îi taxează până și cea mai mică greșeală. Izumi se simte tot mai străină de viața de prințesă, care nu e nici pe departe ceea ce și-a imaginat. Până la urmă, protagonista îi dă acestei țări o nouă șansă, dar este ea pregătită să-și asume rolul de prințesă și, totodată, responsabilitățile cu care vine la pachet?
Tokyo pentru totdeauna este ușor de citit și îți va menține curiozitatea de la prima până la ultima pagină. Povestea este narată din perspectiva lui Izumi și conține atât dramă și suspans, cât și momente amuzante. În plus, autoarea îmbină perfect descrierile locurilor cu unele cuvinte în japoneză, care sunt explicate la subsolul paginii.
Cartea lui Emiko Jean este un young adult plin de aventură, umor și suspans, care nu seamănă cu alte lecturi. Povestea poartă cititorul într-o lume aparent perfectă, atunci când este privită de afară. Nu este deloc ușor să fii o prințesă, dar este, cu siguranță, o aventură care merită trăită, pentru cine are această șansă.
Alte recenzii de la Emiko Jean:
