Totul se termină cu noi este primul roman semnat de Colleen Hoover pe care îl citesc și a fost pe măsura așteptărilor. Cartea reprezintă o poveste tulburătoare despre iubire și suferință, despre alegeri și consecințele lor, despre curajul de a înfrunta lucrurile care îți fac rău și despre a doua șansă.
O iubire imposibilă
Lily Bloom este o tânără de douăzeci și trei de ani care s-a mutat în Boston tocmai din Maine. Privind orașul de pe acoperișul unei clădiri, fata reflectează la înmormântarea tatălui său, unde nu a fost în stare să țină un elogiu Motivul? Nu avea nici măcar un lucru bun de zis despre el. Și asta pentru că violența domestică pe care a manifestat-o față de mama ei i-a marcat copilăria și adolescența.
Nu există oameni răi. Toți suntem oameni care fac lucruri rele.
Pe când avea doar șaisprezece ani, Lily s-a îndrăgostit de Atlas. Însă părinții ei nu ar fi aprobat niciodată această relație. Băiatul nu avea adăpost și dormea într-o casă părăsită lângă cea a familiei Bloom. Lily îl ajuta cu haine și mâncare, dar și cu adăpostul camerei ei în timpul iernii. Relația lor a început ca o prietenie și se transformă în iubire pe măsură ce petrec mai mult timp împreună. Însă Atlas pleacă la Boston la unchiul său și îi promite lui Lily că o va căuta.
Așa este natura umană: se vindecă de o rană veche, pentru a lăsa locul unui nou început.
Violența domestică, un subiect sensibil
Lily îl întâlnește pe Ryle, un neurochirurg rezident, pe acoperișul clădirii chiar în ziua înmormântării tatălui ei. Cei doi află câteva lucruri importante unul despre celălalt și se plac reciproc. Șase luni mai târziu, Lily are propria afacere cu flori și este ajutată de către Allysa cu renovarea. Noua ei angajată se dovedește a fi sora lui Ryle. Deși sceptic la început în privința unei relații, Ryle se îndrăgostește de ea și cei doi încep să fie împreună.
Mă gândesc că, uneori, indiferent cât de convinsă ești de drumul pe care trebuie să-l urmezi în viață, totul se poate schimba într-o clipită.
Însă lucrurile se schimbă din momentul în care Lily îl întâlnește pe Atlas întâmplător și Ryle află cine este acesta. Relația protagonistei cu chipeșul neurochirurg se va schimba, iar în interiorul ei se vor naște temeri și îndoieli. Ryle se dovedește a fi o persoană impulsivă, iar acest lucru îi va afecta relația cu Lily. Atunci când o împinge într-un mod ce părea accidental, Ryle o copleșește cu scuze și cu declarații de dragoste. Iar relația lor devine toxică, păstrând o aparență perfectă la exterior.
N-ar trebui să ne pierdem timpul cu lucruri care s-ar putea întâmpla vreodată sau chiar niciodată.
Romanul m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la final. Este foarte bine scris și prezintă subiectul violenței domestice într-un mod inedit. Cartea se citește ușor și rezumă acest subiect atât de sensibil pentru femeile din lumea întreagă. Nu există relație ușoară, însă trebuie să existe respect și iubire reciprocă pentru ca aceasta să funcționeze. Iar Colleen Hoover creionează cu succes o poveste complicată, iar ce este mai bine pentru noi poate fi dureros pentru alții. Personajele sunt bine conturate, iar poveștile lor de viață sunt impresionante.
Tiparele există pentru că sunt foarte greu de rupt. Este nevoie de foarte multă durere și curaj pentru a te desprinde de un tipar cunoscut. Uneori, pare mai ușor să te complaci în aceeași situație cunoscută decât să-ți înfrunți teama de necunoscut și de posibil eșec.
Alte recenzii de la Colleen Hoover:
