Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii este o carte pe care am amânat luni întregi să o citesc. Nu știu de ce, pentru că tot ce am citit până acum de Colleen Hoover a fost pe placul meu. Nu este preferata mea din tot ce am citit, dar este de-a dreptul remarcabilă. E scrisă în același stil captivant și atrăgător, așa cum ne-a obișnuit autoarea.
Romanul îi are ca protagoniști pe Tate Collins și Miles Archer, doi tineri care se întâlnesc din întâmplare. Tate se mută în San Francisco, la fratele ei, care este pilot. Mutarea este temporară, până își va găsi propria ei locuință. Viața ei se schimbă atunci când îl întâlnește pe Miles, răpus de băutură, care plânge în hohote.
Atunci când află că Miles este prieten cu Corbin, fratele ei, Tate este șocată că trebuie să-l lase să doarmă în apartamentul său. Între ei se formează o atracție fizică incredibil de puternică, însă niciunul dintre ei nu vrea o relație de dragoste. Tate este prea ocupată cu jobul și facultatea, iar Miles nu mai vrea să iubească vreodată, după ce a avut parte de o suferință profundă.
Așadar, Miles și Tate decid să aibă o relație pur fizică, fără alte obligații.
Doar că Miles îi impune lui Tate două condiții ca să aibă o astfel de relație: să nu pună întrebări despre trecut și să nu se aștepte la un viitor împreună. Ideea de a avea o astfel de relație pare simplă la început, dar lucrurile se complică atunci când intervin sentimente. De fiecare dată când Tate încearcă să se apropie de Miles, el mai pune o cărămidă la zidul dintre ei.
Cu toate că îi dă semne că ar avea sentimente pentru ea, Miles, pilot de profesie, se rezumă doar la relația fizică pe care au aranjat-o de la bun început. Însă Tate nu știe ce l-a făcut să nu-și mai dorească vreodată iubire și de ce se încăpățânează să-și recunoască sentimentele.
„Miles este totul. Aşa e când faci o pasiune pentru cineva. Nu e nicăieri, iar apoi, dintr-odată, e peste tot, chiar dacă nu vrei să fie.”
Cartea este relatată din dublă perspectivă. Astfel, un capitol îi aparține lui Tate, iar unul lui Miles. Însă Miles prezintă întâmplările petrecute cu șase ani în urmă, atunci când a întâlnit-o pe Rachel, fata care i-a schimbat viața pentru totdeauna. Nu pot dezvălui mai mult de atât, altfel risc să stric plăcerea lecturii. Și cartea chiar merită citită, este foarte bine construită, profundă și emoționantă.
Ugly Love, o poveste despre dragoste și suferință
Odată ce ai început să o citești, nu te mai poți lăsa până nu ajungi la final. La prima vedere, Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii ne dă impresia că toată povestea se concentrează în jurul unei relații toxice, care nu are cum să se termine bine. Însă lucrurile stau diferit atunci când ajungi să o citești.
„Iubirea urâtă se contopeşte cu tine.
Te consumă.
Te face să urăşti totul.
Te face să realizezi că părţile frumoase nici nu merită trăite.
Aşa că renunţi. Renunţi la tot. Nu mai vrei iubire, niciodată, indiferent ce fel de iubire, pentru că niciun fel de iubire nu merită să mai trăieşti vreodată părţile ei urâte.”
Ce mi-a mai plăcut la carte este prietenia dintre Tate și Cap, un octogenar care plimbă oamenii cu liftul în blocul unde s-a mutat protagonista. Amuzant și înțelept, totodată, Cap îi ascultă lui Tate trăirile și dramele, fiind un adevărat prieten pentru ea, în ciuda diferenței mari de vârstă.
Colleen Hoover a reușit, și de această dată, să se întreacă pe sine cu această carte. Îmi pare rău că am amânat lectura atâta timp, chiar merită o șansă, mai ales dacă îți place genul literar young fiction.









