Ultima licornă este un basm scris de un autor contemporan american. Un basm un pic prea alambicat ca să fie pentru copii (dar să nu îi subestimăm pentru că ei înțeleg de multe ori mai ușor ce nouă ni se pare complicat) și prea fantasmagoric ca să fie pentru adulți. Licorna este acel animal fantastic, poate cel mai descris și folosit animal în literatura din toate timpurile. Un cal alb ca spuma mării, cu o coamă de o strălucire ca cea a fulgerului, pe nas un corn ca de fildeș, iar unele dintre ele pot avea și aripi. Mitul licornelor sau inorogilor este adesea folosit de scriitori pentru a concepe un roman cu o intrigă inițiatică întotdeauna a unui erou, a unui prinț sau a unui cavaler care are ceva de salvat. Ține de imaginația și creativitatea autorului ca povestea care se țese în jurul acestui erou, începând cu originea pe care i-o atribuie, până la misiunea de salvare și povestea de dragoste pe care o va trăi, să fie cât mai originală și să țină cititorul într-o permanentă stare de uimire și curiozitate.
Și pentru că acolo unde apare o licornă frumoasă trebuie să fie neapărat și un vrăjitor sau mai mulți, povestea devine și mai interesantă pentru că pisicile vorbesc, magicienii transfomă oamenii în creaturi iar creaturile pot deveni oricând oameni.
Peter Beagle imaginează o călătorie a unei ultime licorne spre locul în care ar fi putut fi ascunse și alte surori de ale ei, pentru că de mult tare ele trăiau libere în păduri iar oamenii încă nu le făceau rău. Călătoria ei începe dintr-o pădure oarecare alături de un fluture care după apucături seamănă mai mult cu un papagal pentru că reproduce din memorie cântece cu versuri vechi despre tot ce a văzut sau auzit el în viața sa de fluture. Și asta o va ajuta pe licornă să aibă un punct de pornire în căutarea sa, și anume găsirea unui taur stacojiu care se pare că știe ce s-a întâmplat cu toate licornele dispărute.
Personajele care apar in roman au toate câte o trăsătură fantastică și toate într-un fel sau altul vor face parte din drumul licornei, care pentru ei reprezintă întruchiparea unei dorințe, a unui mit, a unei amintiri transmise de generații. Peter Beagle le dă și însușiri pur omenești, dialogurile dintre eroii bărbați și personajele feminine sunt pline de umor de cele mai multe ori și forte actuale, cum ar fi veșnica dezbatere a rolului femeii într-o căsnicie, într-o relație, ce trebuie să facă ea ca să păstreze armonia în casă și în cuplu.
Ultima licornă are toate ingredientele unui roman fantastic cu final de va continua, pentru că știm cu toții că un erou trebuie mereu să își îndeplinească vocația de erou și mereu se găsește pentru el câte o misiune nouă, câte o prințesă năpăstuită de salvat sau un oraș de eliberat.
Alte recenzii de la Peter Beagle:
