Ficțiunea istorică întotdeauna reușește să mă impresioneze și să mă atragă, pentru că are foarte multe elemente în care mă regăsesc. „Ultimul tren spre Istanbul” de Ayse Kulin este un exemplu elocvent de carte al acestui gen literar care surprinde toate aspectele importante și te face să îl îndrăgești din ce în ce mai mult. Nu am citit până acum nimic scris de Ayse, însă am auzit că este o autoare extrem de apreciată în Turcia, având multe cărți cu vânzări mari și premii pe măsură. Această este cartea pe care am primit-o că provocare de la Editura Nemira și cred că mi-a ghicit foarte bine preferințele pentru acest gen și dorința de a-l explora așa cum merită.
Cred că mică descriere de pe coperta spune tot ce trebuie să știm despre intrigă: „Selva, fiica unui conducător otoman, pleacă la Paris să înceapă o nouă viață cu Rafael, soțul ei, fiul arătos al unui medic evreu. Numai că Franța e invadată de naziști.” Și aici mă opresc, pentru că trebuie să las o extra doză de suspans și mister, ceva care să va impulsioneze să citiți cartea. Autoarea pune foarte mult accent pe legăturile de familie și pe încercările prin care trebuie să treacă membrii acesteia pentru a-și păstra unitatea și dragostea intacte. Prinși în vârtejul celui de-al Doilea Război Mondial, marcați de evenimente sângeroase, familia Selvei lupta împotriva dezbinării. Totul este marcat de perioada în care Turcia se lupta să rămână neutră, să își ajute cetățenii și să facă față presiunii politice, ținându-se cât mai departe de război.
În acest context, se construiește povestea Selvei și a lui Rafo, un cuplu cu diferite origini și religii, care se îndrăgostesc în ciuda refuzului familiei. Vrând să lase în urmă o societate care îi judecă aspru pentru alegerile lor, pleacă în Franța, însă nici aici nu au parte de pacea pe care o caută, pentru că la scurt timp naziștii pun stăpânire pe o bună parte din țară și încep să vâneze evrei. În linii mari, acesta este contextul amoros pentru acestei doi tineri, pentru că autoarea se concentrează mult mai mult să prezinte fapte istorice, decât să contureze o poveste de dragoste.
Am apreciat foarte mult gradul de documentare pe care l-a avut autoarea, modul în care clar s-a implicat într-o poveste care îi vizează țară și a încercat să plaseze un cuplu dezbinat de război în mijlocul unor fapte îngrozitoare. Voiam însă să citesc mai mult despre ei, despre modul în care au reușit să facă față celor întâmplate, cum și-au gestionat sentimentele și temerile și mai ales, cum au reușit să își susțină dragostea prin atâta suferință și teamă. Cred că Ayse și-a dorit foarte mult să ne povestească o grămadă de lucruri în pagini foarte puține, să ne țină la curent cu extrem de multe evenimente, dar undeva pe traseu a fost copleșită de atâtea idei și i-a fost destul de greu să le ducă pe toate spre o concluzie. Efortul este evident apreciat, pentru că această carte are o baza istorică foarte puternică, documentată și ancorată în realitate, însă consider că la capitolul personaje și evoluție mai era de lucrat putin, să îi facă să rezoneze cu cititorii, să pară mai credibili.
Recomand cartea celor care își doresc să citească mai mult despre Turcia, despre o perioada care nu cred că a fost extrem de expusă cronicilor istorice și care a schimbat multe vieți, în bine sau în rău. „Ultimul tren spre Istanbul” de Ayse Kulin impresionează prin realismul faptelor prezentate, însă aș fi dorit să fie putin mai dinamică, cu ceva mai multe elemente de suspans, care să o scoată din liniaritate și să îi dea mai multă culoare.
Alte recenzii de la Ayse Kulin:
