Una dintre marile greșeli pe care le facem este să subestimăm importanța pe care o oferă ceilalți lucrurilor nesemnificative nouă.
Ca atunci când un copil își pierde jucăria preferată (mică, ieftină, uzată) iar când plânge după ea vedem în asta o slăbiciune și un non sens. Total greșit!
Cam asta facem cu toate lucrurile pe care nu le înțelegem: le devalorizăm ca să ne justificăm ignoranța și lipsa de compasiune. Tot total greșit!
E începutul lui martie în Björnstad și încă nu s-a întâmplat nimic. E vineri și toată lumea așteaptă. Mâine echipa de hochei a orașului, categoria juniori, joacă în semifinală Campionatului Național. Ce importanță are asta? În multe locuri, niciuna, firește. Doar că Björnstad nu-i ca multe alte locuri.p.8
Așadar Björnstad e un oraș mic, retras și neproductiv. Singura lui super putere este echipa de hochei care a făcut ce a făcut și s-a ales cu niște jucători demni de marea ligă. Vor juca în semifinală în curând.
E vorba doar de un simplu meci!
Așa tot încearcă să se convingă pe sine, atât cei implicați direct în eveniment cât și toți ceilalți din tribune. Total greșit!
Chiar nu este un simplu meci. Din contră: este totul sau nimic!
Nu doar jucătorii joacă șansa vieții lor ci și familiile acestora, antrenorul, președintele clubului de hochei, directorul tehnic, femeia de servici și lumea de pe stradă.
Tot sângele comunității este împins în sus și-n jos de euforia acestui joc.
Björnstad e un oraș suficient de mic ca aproape toată lumea să se cunoască cu toată lumea, dar, în același timp, suficient de mare ca să fie plin de oameni pe care nu-i observă nimeni.p.74
Vedetele sunt vedete indiferent că strălucesc pe sticlele din marile orașe sau numele lor este pe buzele tuturor dintr-un sătuc de la marginea pădurii.
Ele fac aceleași lucruri: se cred invincibile și se lasă conduse de iluzia superiorității.
La polul opus sunt cei care ar fii putut să fie vedete dar și-au ratat șansa și cei care ar face absolut orice ca să devină.
Nici unii, nici alții nu sunt personaje pe care să le tratezi superficial. Ar fi, desigur, total greșit!
Toți anunță ceva zguduitor.
Clocotul lor interior e asemenea unui cazan în care “Vrăjitoarea Soartă” prepară o poțiune magică.
Doar scântei pot ieși din el. Colorate, arzătoare, schimbătoare de vieți.
Ceea ce face cartea asta să fie atât de specială este simplitatea “vorbelor de duh”. Nu știu cum face Fredrik Backman dar spune lucrurilor pe nume cu o ușurință care taie.
Și taie atât de adânc încât ai impresia că îți scoate afară tot ce creierul tău s-a străduit zi de zi să țină înăuntru.
Orice adult are zile când se simte complet secătuit. Când nu mai știm pentru ce ne luptăm așa amarnic tot timpul, când realitatea și viața de zi cu zi ne copleșesc și ne gândim cât o să ne mai țină puterile. Partea bună e că putem să îndurăm starea asta mai multe zile în șir decât credem că am fi în stare. Partea proastă e că nu știm niciodată exact cât de multe.p.80.
[…]
Bănuiește că orice om se gândește, când și când, la o altă viață, cea pe care ar fi putut-o avea în locul celei pe care o trăiește. Cât de des o faci depinde, pesemne, de cât de fericit ești.p.159.
[…]
Amărăciunea poate fi corozivă, îți poate distruge amintirile – e ca și cum ai face curățenie la locul unei crime și până la urmă, nu-ți mai amintești decât ceea ce-ți convine.p.181.
După ce cunoaștem personajele mai bine, cu visele și eșecurile lor, începe să ni se anticipeze ceva: un Scandal.
Maya se gândește că, la cum se simte, ar fi bine să stea în pat toată ziua.
Mai târziu avea să-și dorească să fi făcut asta.p.135
[…]
Mira o să regrete de o mie de ori că n-a obligat-o să stea acasă.p.145
Se aud din ce în ce mai tare tobele care marchează viitorul ireversibil, ceva ce va marca viețile tuturor.
Dacă până acum reflectoarele extrem de puternice s-au tot mutat de la unul la altul, zăbovind destul de mult încât să le vedem bine de tot toate “cusăturile, rupturile și murdăria” de pe suprafață, acum, când “tobele bat”, se mai aprinde câte o luminiță pe ici pe colo care ne arată ce făcea fiecare înainte de marele Scandal.
Pentru că indiferent cine e implicat direct, indirect sau deloc, oricum totul se răsfrânge asupra întregii comunități.
Nimic nu e “doar al lui sau doar pentru el” în Björnstad.
Bun sau rău, totul este al tuturor!
Să crezi altceva, chiar și doar pentru o secundă, ar fi total greșit!
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
