Nu am în obicei să recitesc multe povești sau să citesc aceeași poveste, dar din perspectiva altul personaj. Am făcut câteva excepții, dar nu sunt multe, pentru că nu consider că are rost și cred că este o pierdere de timp. Am zis cumva de excepții? Eh, vreau să vă spun că „Un Joc al Sorții” este clar pe lista de excepții, pentru că este o carte mai bună decât originala.
Pentru cei ce nu știu deja, aceasta este seria scrisă de Scarlett St. Clair, cu povestea Persefonei și a lui Hades. La noi au apărut deja primele 3 volume, însă în paralel, autoarea a consider că trebuie să scoată aceeși poveste, dar din perspectiva personajului masculin, Hades. Consider că a făcut foarte bine ce a făcut, pentru că eu nu sunt deloc fana Persefonei și mereu așteptam să citesc scenele cu Hades, fiind mult mai bune din toate punctele de vedere.
Hades, zeul Lumii de Jos, este cunoscut pentru caracterul neînduplecat, cluburile de noapte luxoase și afacerile imposibile în care este implicat. Obișnuit să controleze absolut totul, nu este pregătit să descopere că Soarta i-a ales-o ca viitoare soție și regina pe frumoasa Persefona, Zeița Primăverii.
În ciuda atracției pe care o simte față de atotputernicul zeu, Persefona, o ambițioasă studentă la Jurnalism, este hotărâtă să îi dea în vileag cruzimea și lipsa de scrupule. În aceste condiții, îl provoacă la fiecare pas, chiar dacă asta face ca pasiunea dintre ei să ardă tot mai puternic.
Chiar dacă știam multe scene din cartea principala, „Un strop de întuneric”, pot spune clar că „Un joc al sorții” a avut mult mai multe detalii interesante și demne de urmărit, pentru că atenția mi-a fost concentrată super mult pe Hades și nu pe monologul interior enervant al Persefonei. Hades din miturile grecești și acest Hades clar sunt diferiți, însă această perspectivă umană este mult mai drăguț de urmărit, făcând deliciul poveștii. Hades te ancorează mult mai bine în poveste decât o face orice alt personaj.
Deși acesta încearcă să i se opună Persefonei și să nu cedeze atracției pe care o simte față de ea, se găsește mereu în preajma ei. Avem două fețe între care Hades oscilează mereu – cea de dur, de zeu care trebuie să apere Lumea de Jos cu orice preț și cea de îndrăgostit, care însă încearcă să nu se piardă complet în numele dragostei. I-a fost destul de greu să manevreze ambele laturi ale sale și pe măsură ce se avântă în această poveste, latura de zeu neînduplecat o să fie greu de purtat.
Evident, Persefona m-a enervat la fel de mult ca în seria originală, dar acum am avut mai multe detalii și mai multe momente cu Hades care să îmi aline suferința, lucru care a făcut clar lectura să fie mai bună și mai ușor de parcurs. Persefona, who????? 😀
Mă numesc Ramona şi îmi place să citesc, considerându-l cel mai frumos mod de a mă relaxa. Iubesc să scriu recenzii mai ales la poveştile de dragoste şi cele poliţiste, exprimându-mi ideile atât pe site-ul Booknation.ro cât şi pe blogul meu. Cel mai mare vis este să ajung într-o zi să cunosc autorii pe care îi admir.Booknation.ro pentru mine a venit ca o portiţă neaşteptată spre o echipă fantastică, ce îmi susţine iniţiativele şi mă impulsionează să vin cu idei frumoase şi creative. Pe lângă acest lucru, aici pot să vorbesc cu o comunitate numeroasă, cu care am aceleaşi pasiuni și care îmi poate înțelege dragostea pentru citit.
