Scriitoare și cercetătoare a cenzurii comuniste în România, Liliana Corobca s-a născut în anul 1975, în Republica Moldova.
În ceea ce priveşte activitatea literară, „Negrissimo” este volumul de debut al scriitoare, volum care a primit Premiul Prometheus pentru debut acordat de revista România literară şi Premiul de debut pentru proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
„Un an în Paradis” este romanul pe care l-am citit pe nerăsuflate. Iniţial, am fost de părere că titlul şi coperta aleasă nu sunt tocmai potrivite. Substantivul „Paradis”, personal, mi-a insuflat ideea că în acţiunea romanului are să se petreacă ceva frumos. Şi totuşi, nu eram convinsă de acest lucru. Nu înţelgeam de ce această copertă în tonuri de gri. Găseam titlul romanului si coperta ca fiind două elemente în antiteză. Însă, autoarea mi-a demonstrat că am judecat lucrurile într-un mod pripit. La momentul potrivit, vă voi spune şi vouă ce însemna, de fapt, acest „Paradis”.
Liliana Corobca clădeşte o poveste ce are la bază un fenomen care a luat în ultimii ani amploare – traficul de fiinţe umane. „Un an în Paradis” este un roman care debordează de sensibilitate, motiv care a făcut să văd în autoare un om cu un caracter puternic. Consider că nu oricine poate scrie pe această temă, mai cu seamă o femeie.
Cartea începe cu descrierea lui Pavel, un bărbat de 37 de ani. Autoarea ne dezvăluie încă de la începutul romanului care este ocupaţia acestui individ – traficant de carne vie.
Momentul în care Pavel o întâlneşte pe Sonia este prilejul autoarei de a începe acţiunea romanului. Disperată de gândul că nu a intrat la facultate, Sonia îşi linişteşte părinţii spunându-le că va pleca să muncească în străinătate. Le-a promis că va munci timp de un an, după care se va întoarce acasă şi se va înscrie din nou la facultate.
Planul pus la cale de Pavel ajunge la bun sfârşit. Cum era de aşteptat, Sonia a fost una dintre victimele lui. Împreună cu alte fete, tânăra ajunge în Paradis. Aşa cum bine intuiţi, Paradisul nu este altceva decât un bar, sau mai bine zis un bordel. În orice caz, un local de unde clienţii pleacă fericiţi. Acesta este locul în care a trimis-o Pavel, acel Pavel în care ea îşi pusese toate speranţele.
Fetele refuză să mănânce, ameninţă că se sinucid, una dintre ele vrea să îşi tundă părul în speranţa că bărbaţii nu o vor mai alege pe ea, toate acestea în speranţa că le vor lăsa să plece. Dar asta nu se întâmplă. Bătute şi umilite, acestea satisfac clienţii până când leşină.
În ciuda acestor scene groteşti la care sunt supuse, fetele nu îşi pierd inoncenţa. Multe dintre paginile romanului sunt presărate cu amintirile, cu dorul vremurilor de demult, cu dorinţa lor de a mânca un borş acru făcut de bunica, de a-i dărui frăţiorului o bicicleta şi un ghiozdan nou sau de a reîntâlni bobocul de raţă care a rămas acasă. Aceste dorinţe nevinovate li s-ar putea îndeplini, numai dacă le-ar fi redată libertatea.
În timp ce unele dintre ele plănuiesc să fugă din Paradis sau aşteaptă să aducă suficienţi bani încât să se poată răscumpăra, Sonia îl aşteaptă pe al ei Pavel, care i-a promis că o va scoate de acolo.
Va vedea Sonia din nou lumina zilei altfel decât prin geamul zăbrelit al Paradisului? Se va mai reînscrie la facultate, aşa cum le promisese părinţilor? Dar cel mai important, îi va recăpăta libertatea Pavel, omul care i-a produs atâta suferinţă fizică, dar mai ales sufletească?
Având în vedere actualitatea şi extinderea acestui fenomen, am privit romanul Lilianei Corobca ca pe un semnal de alarmă. Oricare cititor care trăieşte într-o lume actuală va fi cuprins cu desăvârşire de această poveste, poveste pe care multe fete o trăiesc şi în viaţa reală.
Alte recenzii de la Lilian Corobca:
